Stelian Tănase vă invită la dezbatere: iubiţi sau nu Bucureştiul?

Orice oraş îşi află valoarea dacă are în spate o poveste; o mistică şi un romantism aparte, personajele, misterele şi angoasele lui, iar locuitorii săi au, poate, obligaţia să îi confere acestuia o identitate. Click aici

24. Curse de cai


Vorbim asta seara despre despre hipodrom, despre lumea curselor si a cailor pur singe, a pariorilor si a jocheilor... Ce lume! Veneau aici sa asiste la curse regele si regina, Carol si Elisabeta, Ferdinand si Maria, Carol al doilea, regele Mihai. Venea lumea buna, membrii guvernului, boierimea, capii armatei, fireste mai ales din cavalerie. Veneau marea mica burghezie, dar si oameni obisnuiti; veneau sa isi petreaca duminica si sa parieze citiva lei. Toti se erau fascinati de cai, de curse. Se pasionau dupa derby mai ales, organizat odata pe an unde alergau caii de trei ani. Era evenimentul anului. Cursele aveau loc de trei ori pe saptamina, iar cel care organiza cursele era Jockey Club-ul, infiintat anume in 1875 pentru a incuraja calul pur singe si obtinerea unei rase romanesti de mare valoare.
Ce pasiuni a dezlantuit “Zori de zi”, calul lui Alexandru Marghiloman! Dar si outsideri plecati cu sansa a doua care au reusit sa invinga un mare favorit. La hipodrom veneau si doamnele, mai ales pentru a-si etala noile toalete aduse de la Paris. Aici se lansa de fapt moda si se dadea tonul pentru ce se purta in saloanele bucurestene un intreg sezon.
In 1950 hipodromul a fost ciuntit pentru a face loc Casei Scinteii. In 1960 hipodromul primeste lovitura de gratie. Este demolat pentru a se construi Complexul expozional. In acelasi an, in toata tara, caii sunt ucisi cu miile. O mare traditie a incetat sa existe. Cursele de cai, pariurile, au fost o parte extrem de vie a istoriei Bucurestilor. Hipodromul a dat civilizatia orasului aproape un secol. Vom spune acum acesta poveste fascinanta.

Niciun comentariu: