Stelian Tănase vă invită la dezbatere: iubiţi sau nu Bucureştiul?

Orice oraş îşi află valoarea dacă are în spate o poveste; o mistică şi un romantism aparte, personajele, misterele şi angoasele lui, iar locuitorii săi au, poate, obligaţia să îi confere acestuia o identitate. Click aici

32. Moartea unui dictator

In martie 1965 se stinge la Bucuresti, dupa un cancer galopant, Gheorghe Gheorghiu Dej. Fusese instalat la putere de la Kremlin, de insusi Iosit Visarionovici Stalin, la sfirsitul anilor 40 ,intr-o Romanie ocupata de Armata Rosie. Fusese un sef dur, care se bazase pe principiul marxist leninist al luptei de clasa. A trimis sute de mii de oameni in inchisori si a guvernat prin teroare. A fost cel mai crud personaj care s-a aflat aflat la conducerea acestei tari.
Nici o alta epoca nu a fost atit de singeroasa, nu a facut atitea victime, nu a facut atit de mult rau. Moartea sa a scos la iveala, cum ai intredeschide o usa, detalii ale vietii celor care controlau tara. O lupta feroce pentru succesiunea celui care abia murise, s-a declansat. Atmosfera a fost una de intriga bizantina, de Kremlin din vremea lui Ivan cel Groaznik si a tatucului Stalin. O lume de tragedie shakespereana, as zice. Orice cuvint, gest, remarca, atitudine conta enorm in jocul strins pentru obtinerea puterii. Ceremonia funerara a mascat prea putin toate aceste inrigi si comploturi. Moscova veghea sa isi puna omul ei la Bucuresti. Baronii lui Dej incercau sa supravietuiasca politic, odata ce stapinul lor necontestat disparuse. Principalii competitori au fost Gheorghe Apostol si Nicolae Ceausescu. Dar si Alexandru Draghici, Ion Gheorge Maurer, Chivu Stoica si Emil Bodnaras au jucat partiturile lor.
Constatam o graba suspecta in a stabili cine e noul sef. Haosul care ameninta cercurile inalte ale puterii este lucrul de care se tem acestia cel mai mult. Toti au numai de pierdut.

***

Am ajuns totodata si la finalul lungii noastre aventuri de 32 de episoade, timp in care am trecut prin viata minunata si plina de invataminte a Bucurestilor. Au defilat pe ecranul memoriei personaje fabuloase: ucigasi si poeti, femei fatale, domnitori si aventurieri, bravi negustori, regi si pagubosi, nebuni si curve, fete bisericesti, boieri si pravaliasi, dictatori si artisti. Am trecut seara de seara prin nenorocirile frecvente care l-au incercat: cutremure, invazii straine, epidemii si incendii. Dar si prin clipele lui de maretie si sarbatoare. Am traversat impreuna locuri care inca pastreaza multe taine. Athenee Palace, Hanul cu tei, Hotel Concordia, Lipscanii, Mahalaua Oborului, Crucea de piatra… Atitea sinonime ale Bucurestiului nostru iubit, si detestat in acelasi timp. De fapt e mai bine sa ii spunem locului unde ne-am dat aceasta intilnire “Bucurestii”. Exista mai multe orase “Bucuresti”, iar fiecare dintre noi are unul aparte, numai al lui.