30. Cutremure

Asta seara despre o tragedie, un blestem al Bucurestiului. Aproape ca nu a existat generatie care sa nu fi trecut prin cosmarul unui cutremur de mari proportii. Viata linistita sau agitata a orasanului preocupat de comertul lui, de pravalia, de casa, de biserica din colt, de familia lui, intr-o secunda – fara veste - este brusc intrerupta si aruncata in haos. Pamintul se cutremura si nimic nu scapa furiei naturii. Cosmarul vine in primul rind, din faptul ca nimeni nu a reusit niciodata sa prevada un cutremur. Bucurestiul fost traversat de inundatii, secete, invazii militare straine, epidemii, ca ciuma si holera, incendii grave. Nici o nenorocire nu a ocolit orasul. Dar totdeauna am aflat cumva, o clipa mai devreme, ca se petrece ceva grav. Parca poti sa te lupti cu alte pericole, sa te aperi. Cutremurul este insa imprevizibil, si afli despre ce se intimpla, dupa ce tragedia deja s-a consumat. Acest este blestemul, fatalitatea unui cutremur si forta lui devastatoare. Orasul este asezat prost, pe directia undei de soc care porneste din Vrancea, leaganul tuturor cutremurelor din zona. Parca cineva a vrut raul orasului. Sa amintim doar de cutremurele produse in epoca moderna. In 1802, mii de case, biserici pravalii, distruse; turnul Coltei a pierdut jumatate din inaltime. In 1940, alt cutremur, in noaptea de 9 spre 10 noiembrie, a darimat blocul Carlton din centru, si a produs multe victime omenesti si pagube nesfirsite. In 1977, cel mai devastator - 1750 de morti, mii de raniti, iar pagubele sunt imposibil de calculat. Asta cred ca da o anume psihologie locuitorilor. Bucuresteanul este cineva aflat mereu in asteptarea unei catastrofe. Resemnarea, bucuria de a trai clipa de aici vin. "Nu se stie ce aduce ziua de miine", spune el. Pentru ca toti stim, ca pina la urma, tot vine. Si va face una cu pamintul strazi, cladiri, se vor inregistra mii de victime, orice masuri s-ar lua. Ramine o sigura intrebare: Cind se va intimpla nenorocirea? Nimeni nu stie rapsunsul, credeti-ma.