Stelian Tănase vă invită la dezbatere: iubiţi sau nu Bucureştiul?

Orice oraş îşi află valoarea dacă are în spate o poveste; o mistică şi un romantism aparte, personajele, misterele şi angoasele lui, iar locuitorii săi au, poate, obligaţia să îi confere acestuia o identitate. Click aici

28. Prizonier in Paradis

Asta seara povestea unui scriitor celebru, Petru Dumitriu, care a preferat sa se refugieze in Occident. Avusese mari privilegii, era legat de citiva lideri de la Bucuresti, ca Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica sau Leonte Rautu. Nimeni nu s-a asteptat “sa aleaga libertatea.” Fuga lui a provocat un mare soc, si pina la fuga sa a surprins prin comportament. Nu era un conformist. Avea peste 1,90 inaltime, si odata i-a a zis lui Mihai Beniuc, care era aproape un pitic: "Suite-te pe masa ca sa iti dau doua palme!" Beniuc era la acea data presedintele US, si scena s-a petrecut la prezidiu, cu 200 de martori, intr-o sedinta.
Acesta era personajul: arogant, cinic, brutal. S-a casatorit si a trait vreme de zece ani cu o femeie mai batrina ca el cu un sfert de secol, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl. Nu afisa o tinuta muncitoreasca, nu facea pe popularul. Dimpotriva, sfida pe toata lumea prin aparitile sale extravagant. La Athenee Palace si Capsa aparitiile sale pitoresti erau comentate. Bucurestiul era cenusiu si se traia intr-o mare saracie. Petru Dumitriu se gasea in manualele de literatura, cartile sale se tipareau in milioane de exemplare, in zeci de editii. Era ecranizat, si colabora frecvent in presa.

Era un scriitor oficial, inregimentat puterii comuniste. Isi vinduse talentul si intelegea sa traga un profit maxim din asta. Petru Dumitriu s-a facut cunoscut prin romanul sau in trei volume “Cronica de familie”, in care descrie caricatural decaderea vechii boierimi si burghezii romanesti. Scrisa cu talent, dar plina de tezele comuniste despre lupta de clasa, cartea a fost o excelenta propaganda, dar si un mare succes comercial. Petru Dumitriu a fost considerat util de Gheorghiu Dej si ceilalti. L-au considerat cel mai important scriitor de dupa Razboi, slujitor fidel al regimului. Era un basm cu cenusereasa, exemplu al reusitei perfecte. Si totusi, acest om care traia ca un nabab in Bucurestiiul comunist, a preferat in 1960 sa se refugieze in Occident, lasind aici copilul ca zalog. De ce? Incercam sa aflam...

Niciun comentariu: