Asta seara o poveste despre dictatori si statuile lor. Viata e complicata si printre zei. Viata post mortem, in bronz sau marmura e la fel de palpitanta. Asadar in1960 Gheorghiu Dej a hotarit sa ridica la intrarea de nord a Bucurestiului statuia lui Vladimir Ilici Lenin. A inaugurat-o in aprilie, cind Lenin daca ar fi trai ar fi implinit 90 de ani. Era o plecaciune facuta de Bucuresti Moscovei. Hrusciov ii pusese gind rau liderului comunist roman si Dej a considerat ca e mai prudent sa faca un gest de vasalitate. S-a organizat o mare ceremonie. Presa a scris citeva zile la rind pagini intregi despre seful bolsevic. Televiziunea nationala a fost prezenta la marele eveniment. Insusi Gheorghiu Dej a citit un iscurs atent redactat pentru urechile Kremlinului. Lumea a ascultat docile; la un semn a aplaudat. Pionierii au depus flori, fanfare a intonat marsuri revolutionare. Nu a lipsit fireste "Internationala". Nu stiu daca v-o mai amintiti: Sculati voi oropsiti ai vietii, voi osinditi la moarte sus ! …
Statuia a stat la locul ei 30 de ani aproape incheiati pentru ca in martie 1990, dupa prabusirea zidului de la Berlin, niste cetateni pasnici, la indemnul unui preot care facuse greva foamei, au hotarit sa o demoleze. Ceea ce s-a si intimplat. Astazi statuia zace anonima undeva in afara orasului. Zeii mor odata cu circumstantele. Si cu ele si statuile lor. Ma insoteste asta seara Dan Ciachir, fin cunoscator al istoriei Bucurestilor.
Statuia a stat la locul ei 30 de ani aproape incheiati pentru ca in martie 1990, dupa prabusirea zidului de la Berlin, niste cetateni pasnici, la indemnul unui preot care facuse greva foamei, au hotarit sa o demoleze. Ceea ce s-a si intimplat. Astazi statuia zace anonima undeva in afara orasului. Zeii mor odata cu circumstantele. Si cu ele si statuile lor. Ma insoteste asta seara Dan Ciachir, fin cunoscator al istoriei Bucurestilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu