Bun gasit!
Asta seara ne ocupam cu povestea veche si totusi noua a prostitutiei. John Reed, jurnalistul american care a scris “Zece zile care au zguduit lumea” - mort de tifos in Rusia si ingropat linga zidul Kremlinului, inainte sa devina bolsevic a fost la Bucuresti. S-a cazat la Athenee Palace… Era un om bogat, un jurnalist celebru. Ei bine, Reed a scris ca nicaieri nu a vazut atit de multe prostituate ca la Bucuresti. Cred ca nu stia sa numere… Sau fusese refuzat de vreo dama prin holul hotelului… Sa nu ne amagim, totusi. Sexul nu era strain de oras. Dimpotriva. Casele de randez-vous, bordelurile, erau frecvente in citeva cartiere, rau sau bine famate. Intii La Crucea de Piatra, undeva intre Hala Traian si Vitan. Alte stabilimente se gaseau in zona Garii de nord, dar si in alte cartiere, pe Mosilor, in Matasari. Erau apoi prostituatele care nu stateau sa isi astepte clientii intr-o camera. Agatau barbatii, “faceau trotuarul”, cum se zice. Locurile cele mai populate, erau strazile Academiei, Brezoianu, Bulevardul Elisabeta. Mai erau si asa zisele “clandestine”. Vreo 25.000 in anii 40, dupa rapoartele politiei. Aparent exercitau alte profesii ; cameriste de hotel, modiste, croitorese, dansatoare prin localuri. De fapt practicau cea mai veche meserie din lume. Sexul a fost o adevarata poveste. Un personaj mereu prezent era proxenetul, “pestele”, “nenea”. Alt personaj cheie era patroana de bordel, madama, “tanti “. Venea apoi sergentul de strada, adesea complice la derularea afacerii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu