Bucureşti - Strict secret

32. Moartea unui dictator

2008-06-10T10:46:00.009+03:00

In martie 1965 se stinge la Bucuresti, dupa un cancer galopant, Gheorghe Gheorghiu Dej. Fusese instalat la putere de la Kremlin, de insusi Iosit Visarionovici Stalin, la sfirsitul anilor 40 ,intr-o Romanie ocupata de Armata Rosie. Fusese un sef dur, care se bazase pe principiul marxist leninist al luptei de clasa. A trimis sute de mii de oameni in inchisori si a guvernat prin teroare. A fost cel mai crud personaj care s-a aflat aflat la conducerea acestei tari.
Nici o alta epoca nu a fost atit de singeroasa, nu a facut atitea victime, nu a facut atit de mult rau. Moartea sa a scos la iveala, cum ai intredeschide o usa, detalii ale vietii celor care controlau tara. O lupta feroce pentru succesiunea celui care abia murise, s-a declansat. Atmosfera a fost una de intriga bizantina, de Kremlin din vremea lui Ivan cel Groaznik si a tatucului Stalin. O lume de tragedie shakespereana, as zice. Orice cuvint, gest, remarca, atitudine conta enorm in jocul strins pentru obtinerea puterii. Ceremonia funerara a mascat prea putin toate aceste inrigi si comploturi. Moscova veghea sa isi puna omul ei la Bucuresti. Baronii lui Dej incercau sa supravietuiasca politic, odata ce stapinul lor necontestat disparuse. Principalii competitori au fost Gheorghe Apostol si Nicolae Ceausescu. Dar si Alexandru Draghici, Ion Gheorge Maurer, Chivu Stoica si Emil Bodnaras au jucat partiturile lor.
Constatam o graba suspecta in a stabili cine e noul sef. Haosul care ameninta cercurile inalte ale puterii este lucrul de care se tem acestia cel mai mult. Toti au numai de pierdut.

***

Am ajuns totodata si la finalul lungii noastre aventuri de 32 de episoade, timp in care am trecut prin viata minunata si plina de invataminte a Bucurestilor. Au defilat pe ecranul memoriei personaje fabuloase: ucigasi si poeti, femei fatale, domnitori si aventurieri, bravi negustori, regi si pagubosi, nebuni si curve, fete bisericesti, boieri si pravaliasi, dictatori si artisti. Am trecut seara de seara prin nenorocirile frecvente care l-au incercat: cutremure, invazii straine, epidemii si incendii. Dar si prin clipele lui de maretie si sarbatoare. Am traversat impreuna locuri care inca pastreaza multe taine. Athenee Palace, Hanul cu tei, Hotel Concordia, Lipscanii, Mahalaua Oborului, Crucea de piatra… Atitea sinonime ale Bucurestiului nostru iubit, si detestat in acelasi timp. De fapt e mai bine sa ii spunem locului unde ne-am dat aceasta intilnire “Bucurestii”. Exista mai multe orase “Bucuresti”, iar fiecare dintre noi are unul aparte, numai al lui.

31. Zbor pe un nor

2008-05-27T09:30:00.006+03:00

De aceasta data o poveste frumoasa despre acei oameni minunati si masinile lor zburatoare. A existat o vreme cind a zbura parea o aventura fara sorti de izbinda. Te astepta mai curind moartea ca pret al cutezantei tale, decit supravietuirea dupa o asemenea incercare indrazneata. Multi au platit cel mai scump pret pentru cutezanta lor. Si totusi, dupa secole de esecuri, a venit vremea ca spatiul sa fie cucerit, si cerul sa cedeze nebuniei omului de a crede ca poate zbura. O asemenea istorie veti vedea si auzi in minutele ce urmeaza. Bucurestii s-au aflat cu onoare pe harta acestei mai aventuri. George Valentin Bibescu, Traian Vuia, Henry Coanda, Aurel Vlaicu au fost nume care au marcat istoria minunetelor
masinarii de zburat. Era o lume romantica, nebuneasca. O lume aparte, care sfida limitele umane in fiecare zi. Uneori acesti visatori nu se mai intorceau din expeditiile lor. Ce parea un joc frivol, un spirit de competitie copilaros se dovedea a fi extrem de serios. In aceasta cronologie cu esecuri tragice si succese remarcabile, sosirea lui Bleriot la Bucuresti a fost un eveniment exceptional. Bleriot traversase pentru prima data in vara acelui an, 1909, Canalul Minecii. Mitingul aviatic organizat atunci a stirnit, fireste, senzatie. Tot Bucurestiul, mii de curiosi sositi din provincie cu trenuri, trasuri, cu ce s-a nimerit, au umplut pina la refuz Hipodromul Baneasa. A fost cea mai mare multime adunata la un loc, in istoria de pina atunci a orasului. Nu au lipsit princepele Ferdinand si sotia sa, principesa Maria,viitoarea pereche regala, nici membrii guvernului, parlamentari, jurnalisti, negustori. Dar nici oameni de tot rindul, veniti sa vada dracovenia. Zboara sau nu zboara? Lucrurile au decurs cu multe peripetii. Vizionare placuta!

30. Cutremure

2008-05-19T10:13:00.004+03:00

Asta seara despre o tragedie, un blestem al Bucurestiului. Aproape ca nu a existat generatie care sa nu fi trecut prin cosmarul unui cutremur de mari proportii. Viata linistita sau agitata a orasanului preocupat de comertul lui, de pravalia, de casa, de biserica din colt, de familia lui, intr-o secunda – fara veste - este brusc intrerupta si aruncata in haos. Pamintul se cutremura si nimic nu scapa furiei naturii. Cosmarul vine in primul rind, din faptul ca nimeni nu a reusit niciodata sa prevada un cutremur. Bucurestiul fost traversat de inundatii, secete, invazii militare straine, epidemii, ca ciuma si holera, incendii grave. Nici o nenorocire nu a ocolit orasul. Dar totdeauna am aflat cumva, o clipa mai devreme, ca se petrece ceva grav. Parca poti sa te lupti cu alte pericole, sa te aperi. Cutremurul este insa imprevizibil, si afli despre ce se intimpla, dupa ce tragedia deja s-a consumat. Acest este blestemul, fatalitatea unui cutremur si forta lui devastatoare. Orasul este asezat prost, pe directia undei de soc care porneste din Vrancea, leaganul tuturor cutremurelor din zona. Parca cineva a vrut raul orasului. Sa amintim doar de cutremurele produse in epoca moderna. In 1802, mii de case, biserici pravalii, distruse; turnul Coltei a pierdut jumatate din inaltime. In 1940, alt cutremur, in noaptea de 9 spre 10 noiembrie, a darimat blocul Carlton din centru, si a produs multe victime omenesti si pagube nesfirsite. In 1977, cel mai devastator - 1750 de morti, mii de raniti, iar pagubele sunt imposibil de calculat. Asta cred ca da o anume psihologie locuitorilor. Bucuresteanul este cineva aflat mereu in asteptarea unei catastrofe. Resemnarea, bucuria de a trai clipa de aici vin. "Nu se stie ce aduce ziua de miine", spune el. Pentru ca toti stim, ca pina la urma, tot vine. Si va face una cu pamintul strazi, cladiri, se vor inregistra mii de victime, orice masuri s-ar lua. Ramine o sigura intrebare: Cind se va intimpla nenorocirea? Nimeni nu stie rapsunsul, credeti-ma.

29. Dispare Mahalaua Obor

2008-05-12T09:51:00.003+03:00

Asta seara povestim despre cel mai animat si mai colorat cartier al Bucurestiului. Sunt nascut aici, chiar linga hala Obor. O mare iubitoare si cunoscatoare a Bucurestiului, azi disparuta dintre noi, sper sa ma auda acolo sus,Irina Nicolau, spunea odata ca daca esti strain si vrei sa cunosti in doua zile acest oras trebuie sa vezi doua locuri: cimitirul Bellu si Oborul. Azi vizitam impreuna Oborul, ca sa ne facem o imagine a ce a fost cindva Bucurestiul si ce ar putea fi daca nu ne-am dovedi atit de indiferenti. Sa vedem stralucirea ciudata a acestui orasu dispretuit, vazut de prea multi ca o groapa de gunoi, sau ca o mica gara a Europei balcanice. Dispare mahalaua Obor si nu suntem fericiti s-o aflam.
Un loc de mare traditie si efervscenta. Aici,in ziua pomenirii mortilor se aduna lumea sa petreaca. Venea si Voda, cu tot alaiul de boieri, cler si armata. Toata suflarea se stringea la capatul Podului Tirgului de afara, cum se spunea, Caii Mosilor. Erau zile de comert prosper. Se cumpara si vindea orice; vite, mai ales, dar si grine, unelte agricole, pinzeturi si haine, vin, sare si acareturi pentru casa. Aici se petreceau si executiile capitale. Osinditii erau plimbati prin tot orasul, si ajungeau la mina calaului pe unde azi e magazinul Bucur. Tot aici aveau loc marile sarbatori populare ale Bucurestiului – cum era odata Geamala - carnaval azi uitat, care ar putea fi reinfiintat si miine daca cineva ar iubi orasul. Bucurestiului ii lipseste un carnaval, o mare sarbatoare populara. In loc de asta, Oborul, cel atit de viu, locul care este de mult inima Bucurestiului, este demolat.

28. Prizonier in Paradis

2008-05-05T10:28:00.005+03:00

Asta seara povestea unui scriitor celebru, Petru Dumitriu, care a preferat sa se refugieze in Occident. Avusese mari privilegii, era legat de citiva lideri de la Bucuresti, ca Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica sau Leonte Rautu. Nimeni nu s-a asteptat “sa aleaga libertatea.” Fuga lui a provocat un mare soc, si pina la fuga sa a surprins prin comportament. Nu era un conformist. Avea peste 1,90 inaltime, si odata i-a a zis lui Mihai Beniuc, care era aproape un pitic: "Suite-te pe masa ca sa iti dau doua palme!" Beniuc era la acea data presedintele US, si scena s-a petrecut la prezidiu, cu 200 de martori, intr-o sedinta.
Acesta era personajul: arogant, cinic, brutal. S-a casatorit si a trait vreme de zece ani cu o femeie mai batrina ca el cu un sfert de secol, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl. Nu afisa o tinuta muncitoreasca, nu facea pe popularul. Dimpotriva, sfida pe toata lumea prin aparitile sale extravagant. La Athenee Palace si Capsa aparitiile sale pitoresti erau comentate. Bucurestiul era cenusiu si se traia intr-o mare saracie. Petru Dumitriu se gasea in manualele de literatura, cartile sale se tipareau in milioane de exemplare, in zeci de editii. Era ecranizat, si colabora frecvent in presa.
Era un scriitor oficial, inregimentat puterii comuniste. Isi vinduse talentul si intelegea sa traga un profit maxim din asta. Petru Dumitriu s-a facut cunoscut prin romanul sau in trei volume “Cronica de familie”, in care descrie caricatural decaderea vechii boierimi si burghezii romanesti. Scrisa cu talent, dar plina de tezele comuniste despre lupta de clasa, cartea a fost o excelenta propaganda, dar si un mare succes comercial. Petru Dumitriu a fost considerat util de Gheorghiu Dej si ceilalti. L-au considerat cel mai important scriitor de dupa Razboi, slujitor fidel al regimului. Era un basm cu cenusereasa, exemplu al reusitei perfecte. Si totusi, acest om care traia ca un nabab in Bucurestiiul comunist, a preferat in 1960 sa se refugieze in Occident, lasind aici copilul ca zalog. De ce? Incercam sa aflam...

27. Eminenta cenusie

2008-04-21T10:18:00.003+03:00

Saptamana aceasta o poveste despre printul Barbu Stirbey. Venea dintr-o familie foarte veche, si era inrudit cu Bibestii si cu Brancovenii. Bun gospodar, administrator al domeniilor regale, s-a bucurat de increderea a doi regi, Carol I si Ferdinand. Carol al II-lea nu la iubit, ci mai mult, l-a silit sa plece in exil dupa ce a venit la tron in 1930. Cauza a fost dubla. Intii gelozia filiala. Barbu Stirbey a fost iubitul de lunga durata a mamei sale regina Maria. Si apoi a fost rolul de sfetnic de taina jucat pe linga Regele Ferdinand, fiind unul dintre cei care l-au sfatuit pe acesta sa accepte renuntarea la tron a aventurosului print Carol, amorezat si disparut la Paris cu Elena Lupescu. Ajuns el insusi rege in 1930, Carol nu l-a uitat.
Barbu Stirbey era un om al culiselor. Jucase in politica romaneasca multa vreme un rol cheie. Acest lucru se datora datora intii de toate, fireste, relatiei intime cu Regina Maria, cu care se spune ca a avut doi copii: pe printul Mircea, mort copil in decembrie 1916, si pe principesa Ileana, copilul favorit al Reginei. Alt element care ne da masura influentei sale era acela ca a fost cumnat cu Ionel Bratianu, puternicul sef liberal, de mai multe ori prim-ministru. In plus, Barbu Stirbey era un om destept, priceput la politica, capabil sa vada corect. Asa a fost de pilda unul dintre inspiratorii pozitiei Romaniei in Primul Razboi Mondial, care a aderat la Antanta, fapt care a dus la Marea Unire din 1918, dupa victoria aliatilor. Pe domeniul sau de la Buftea, unde am filmat, s-au petrecut multe dintre episoadele istoriei politice si amoroase, secrete si mai putin secrete, din prima jumate a secolului al XX-lea.

26. Hold up rosu

2008-04-14T11:47:00.004+03:00

In 28 iulie 1959, un grup de sase oameni au dat un hold up spectaculos la o filiala a Bancii Nationale din Bucuresti, asa cum se vedea numai in putinele filme occidentale care rulau atunci in

Romania

. Autorii au fost sase persoane care in anii razboiului fusesera militanti comunisti in miscarea clandestine. Toti evrei. Amnuntul este important pentru ca sefii partidului au folosit lovitura pentru declansarea unei campanii anti-semite.
Trebuie sa spunem ca in acei anii evreii emigrau in masa din

Romania

spre

Israel

. Un alt amununt important este ca pentru a-si face campania mai credibila, lovitura a reconstituita, ceea ce este ceva normal, dar aceasta a fost si filmata! Iar filmul a rulat in sali pline cu activisti, sindicalisti, membrii de partid, oameni de incredere ai regimului. S-a spus ca pentru a juca in film s-a promis celor sase ca vor primi pedepse usoare; chiar ca li se va permite emigrarea.
Care a fost natura acestei lovituri? E o alta intrebare. E vorba despre militanti ai miscarii sioniste, care doreau sa ii ajute cu bani pe cei care facusera cereri de emigrare? Sau cei sase erau simpli gansteri care planuiau sa fuga clandestin din Romania si isi procurau astfel fonduri pentru a corupe diversi functionari si pentru a dispune in occident de sume care sa le asigure un trai la adapost de griji materiale? Dar daca aceasta lovitura nu a existat deloc in fapt, ci este o inscenare a Securitatii, ordoanta de Biroul Politic? Sa amintesc ca cei sase erau conectati cu virfuri ale Partidului, si avusesera si insisi functii importante. Doua exemple: unul dintre era cumnat cu Alexandru Draghici, temutul Ministru de interne. Altul era var cu sotia lui Emil Bondaras. Afacerea pastreaza inca destule secrete. Firele loviturii duc in sferele inalte ale puterii.

25. Crime in Lipscani

2008-04-07T15:44:00.003+03:00

De aceasta data ne plimbam prin Lipscani, strada cea mai cunoscuta din Bucuresti. Vreme de mai multe secole aici s-a petrecut tot a fost mai important pentru viata orasului, dar si a Valahiei intregi. Vom vorbi despre negustori, despre parfumul de alta data al locului aflat in vecinatatea Palatului Domnesc, intre mari si multe biserici, gazduind hanuri, pravalii, un comert infloritor legat de Istanbul, Gabrovo, Brasov, Pesta.
Vorbim si despre evenimente mai recente care au facut cu glorie pe prima pagina a ziarelor. Ce lume! Marfuri scumpe de la Lipsca, adica de la Leipzig alaturi de evenimente istorice, cum a fost revolutia de la 1848, declansata de aici intr-o zi aglomerata si ploioasa de iunie. Lipscanii de azi ca si de ieri infatiseaza o lume a contrastelor. Strada si-a schimbat aspectul de-a lungul timpului. Deverul, vadul comercial nu a fost depasit pina spre sfirrsitul secolului al XlX-lea, cind s-a ridicat Podul Mogosoaiei, Calea Victoriei de azi, de nici o alta strada. Daca voiai sa faci parale multe trebuia sa deschizi pravalie in Lipscani, altfel slabe sperante sa te imbogatesti, si ajungeai falit. In secolul trecut Lipscanii si-au pierdut ceva din stralucirea de altadata, dar a ramas o strada vie, plina de contraste. Gaseai aici restaurante si cafenele celebre, bordeluri populate de tirfe si gangsteri, dar si hoteluri, magazine de lux, ca Galeriile Lafayette si Banca Nationala. Din cind in cind, cum am spus, strada aparea in cronica judiciara a ziarelor, cind se descoperea cite un cadavru prin gangurile din zona, in imobilele mai vechi sau mai noi. “Crime in Liscani “ se numeste povestea noastra.

24. Curse de cai

2008-03-31T11:23:00.007+03:00

Vorbim asta seara despre despre hipodrom, despre lumea curselor si a cailor pur singe, a pariorilor si a jocheilor... Ce lume! Veneau aici sa asiste la curse regele si regina, Carol si Elisabeta, Ferdinand si Maria, Carol al doilea, regele Mihai. Venea lumea buna, membrii guvernului, boierimea, capii armatei, fireste mai ales din cavalerie. Veneau marea mica burghezie, dar si oameni obisnuiti; veneau sa isi petreaca duminica si sa parieze citiva lei. Toti se erau fascinati de cai, de curse. Se pasionau dupa derby mai ales, organizat odata pe an unde alergau caii de trei ani. Era evenimentul anului. Cursele aveau loc de trei ori pe saptamina, iar cel care organiza cursele era Jockey Club-ul, infiintat anume in 1875 pentru a incuraja calul pur singe si obtinerea unei rase romanesti de mare valoare.

Ce pasiuni a dezlantuit “Zori de zi”, calul lui Alexandru Marghiloman! Dar si outsideri plecati cu sansa a doua care au reusit sa invinga un mare favorit. La hipodrom veneau si doamnele, mai ales pentru a-si etala noile toalete aduse de la Paris. Aici se lansa de fapt moda si se dadea tonul pentru ce se purta in saloanele bucurestene un intreg sezon.
In 1950 hipodromul a fost ciuntit pentru a face loc Casei Scinteii. In 1960 hipodromul primeste lovitura de gratie. Este demolat pentru a se construi Complexul expozional. In acelasi an, in toata tara, caii sunt ucisi cu miile. O mare traditie a incetat sa existe. Cursele de cai, pariurile, au fost o parte extrem de vie a istoriei Bucurestilor. Hipodromul a dat civilizatia orasului aproape un secol. Vom spune acum acesta poveste fascinanta.

23. Craii de Curtea Veche

2008-03-24T10:10:00.005+02:00

Bucurestii au trait episoade misterioase, pline de pasiune si oroare, de entuziasm, prosteli, si de groaza. Asa a fost la inceputul secolului al XlX-lea cind un anume Melanos Bozagiul este inscaunat domn, era sa zic demon, de vagabonzi si cersetori, de pegra Bucurestilor. Ei se aciuisera printre ruinele Palatului Domnesc si isi faceau veacul pe acolo. Orasul ajunsese la 1800 un sat fara ciini. Au incediat mai multe strazi, au devastat pravaliile negustorilor, in frunte cu mascariciul lor, pus domn in deridere. Au sfirsit in streang, dar citeva zile, orasul s-a aflat sub puterea lor. Li s-a spus “Craii de Curtea Veche”.
Dupa ceva mai mult de un secol Matheiu Caragiale a preluat expresia pentru a-si denumi personajele sale, traitoare intr-un Bucuresti crepuscular aflat la sfirsitului celei mai frumoase perioade din istoria sa: “la belle époque”. Orasul chiar era “Micul Paris”. Dar acele fericite vremuri se apropiau de exit, pentru ca primul razboi mondial era pe aproape. Matheiu Caragiale descrie Bucurestiul mahalalelor, depravat si decadent. O lume plina de atmosfera, de aparitii bizare. Autorul este un perfect cunoscator al subteranelor Bucurestilor, a figurilor nocturne, a ratatilor si marginalilor. A cocotelor de lux, ca si a prostituatelor cazute in mocirla. A aventurierilor si a escrocilor de duzina, dar si a unei presupuse mari aristocratii care decadea ruinata economic si epuizata biologic.
Ma intreb daca acel Bucuresti, chiar a disparut sub asaltul vremurilor triste si dramatice care au urmat. Cite un colt de strada mai pastreaza atmosfera Crailor de Curtea Veche.

22. Athenee Palace

2008-03-16T13:21:00.006+02:00

Sambata seara vom povesti despre Athenee Palace. Loc de intilnire pentru capete incoronate, prim-ministri, ambasadori, generali, scriitori, si dive, dar si pentru escroci internationali, cocote, si mai ales spioni, asa cum ii descrie Rose de Waldeck, in cartea ei cu acest titlu: Athenee Palace. A fost un hotel de lux unde isi dadeau intilnire istoria si cultura.
Povestea e simpla: in vara anului 1940 ea soseste de la New York la Bucuresti pentru a observa ce se intimpla in Europa de Est si in Balcani. Romania nu era o tara ocupata si avea relatii diplomatice cu toate tarile aflate in conflict: Germania, URSS, Franta, Anglia, Italia, dar si cu Statele Unite. Rose de Waldeck, nascuta in Germania, evreica de origine, traind la acea data la NY, a venit sa scrie reportaje pentru Newsweek. Bucurestiul era atunci cel mai bun punct de observatie. A locuit aici 7 luni, interval in care Romania a trecut prin cele mai tragice clipe. Din iunie 1940 pina in ianuarie 1941 ea asista la ocuparea Basarabiei de Armata rosie, la Dictatul de la Viena si ciuntira Ardealului, la abdicarea regelui Carol al doilea, si la preluarea puterii de catre generalul Antonescu si Horia Sima, la devastatorul cutremur din noiembrie, si la singeroasele zile ale rebeliunii legionare.
Nori negri se adunau deasupra Europei, si ea se grabeste sa paraseasca Bucurestii. Din apartamentul ei din hotel se vedea Palatul Regal, Atheneul Roman, Calea Victoriei si Piata Palatului unde s-au petrcut, sub ochii, ei atitea evenimente dramatice. Rose de Waldeck a fost o observatoare excelenta. Ajunsa la New York, scrie in citeva luni, folosindu-se de impresiile culese pe cont propriu, dar si din intilnirile cu personaje importante ale vietii bucurestene, o carte de success: Athenee Palace. Despre aventura ei la Bucuresti, in episodul de sambata seara. Vizionare placuta.

21. Hanul cu Tei

2008-03-09T11:03:00.003+02:00

Povestea noastra se leaga de un loc preabine cunoscut : “Hanul cu Tei”. De amintirea lui se leaga – pe linga marea sa traditie negustoreasca – si o perioada de intensa criminalitate, declansata odata cu ocuparea Bucurestiului de catre Armata Rosie. Lumea interlopa a invadat orasul. A fost epoca in care prostitutia, bursa neagra, contrabanda faceau legea. “Hanul cu tei” se gasea in mijlocul acestei realitati infractionale. Aici se intilneau gangsterii, raufacatorii, traficantii, spargatorii, codosii si politistii - care nu se gaseau neaparat de partea legii, cum veti vedea. Aici puteai cumpara cocosei, franci elvetieni, aur, aflai pontul unei viitoare spargeri, petreceai o noapte placuta in compania unor prostituate. Locul era plin de bordeluri, circiumi rau famate. Uneori dimineata se gasea pe trotuar un cadavru ciuruit de gloante. Este vremea celebrului comisar Eugen Alimanescu dar si al jafurilor facute de soldati sovietici care noaptea ieseau dupa prada. Hanul cu tei nu a fost in istoria sa decit un loc inca re comerciantii sa isi desfaca marfa. Dar vremurile se schimbasera.
Ridicat la 1834, de doi negustori harnici, hanul a traversat istoria orasului cu bune si rele. Pina la ridicarea marilor magazine universale dupa moda Parisului, “La Vulturul de mare cu pestele in ghiare”, si “Galeriile Lafayette”, “Hanul cu tei” a fost vadul comercial cel mai activ. Despre “Hanul cu tei” s-au scris carti. Astazi aici se desface pentru onorata clientela mobile vechi, covoare, tablouri de maestri romani si straini. Din fericire, aspectul sau de inceput de secol XlX se pastreaza. Incercati sa il vizitati, cum am facut si noi. Aveti ce vedea.

20. Nicolae Labis

2008-03-03T17:57:00.004+02:00

Intr-o noapte de decembrie in 1956 Nicolae Labis a murit tragic, calcat de un tramvai. A fost un asasinat executat de Securitate sau un simplu accident suferit de poet? Episodul nostru incearca sa va dezvaluie imprejurarile acestei drame. Nu stim daca am reusit, veti judeca dumneavoastra.
Ancheta din anii `50 nu pare deloc sigura pe concluziile ei. Martorii isi schimba depozitile, circumstantele sunt incurcate si asa ramin si in concluziile dosarului. A fost impins sub rotile tramvaiului? Daca da, de catre cine? De un om al Securitatii, asasin profesionist care avea ordin sa il ucida? Sau fusese impins de un simplu necunoscut dornic sa urce mai repede in acel vagon oprit in statie ? Exista si versiunea ca a cazut singur sub roti, prea ametit de bautura, pe un refugiu transformat de vremea geroasa in patinoar.
Labis abia implinise 21 de ani. In acea toamna debutase cu o carte de poeme, “Primele iubiri”. De citiva ani era privit ca o mare speranta a literaturii romane. Fusese o vreme un poet confomist, laudind partidul, tara, proletarii si tovarasii din fruntea tarii, comunistii. Apoi odata cu raportul lui Hrusciov, liderul sovietic care a denuntat crimele lui Stalin la inceputul acelui an 1956, si criza poloneza, Labis se trezeste la realitate. Disparitia sa se petrece la doua luni dupa revolutia de la Budapesta. Exista vreo legatura intre cele date? Cert este ca Securitatea il urmarea, cum veti vedea.
Dosarul sau ramine pina astazi secret, ascuns intr-un sertar; daca nu cumva a fost distrus. Este un indiciu. Am pornit pe urmele acelei nopti fatale poetului pentru a incerca sa aflam adevarul.

19. Turnul Coltei

2008-02-25T10:55:00.003+02:00

O sa povestim despre o lume fericita. Povestea noastra se plaseaza in marea epoca a lui Carol Intii, la belle époque. Orasul era mai frumos ca niciodata, amestec de Orient, Balcani, si un aer occidental, parizian mai ales, dar si vienez, care isi faceau treptat loc. Era un oras plin de un farmec pe care toti calatorii straini, diplomati, artisti, jurnalisti l-au remarcat. Strazile din centru erau pline de trasuri splendide trase de cai semeti. Pe trotuare intilneai la tot pasul femei frumoase imbracate dupa ultima moda. Pietele, magazinele, cafenele erau pline viata. Orasul vechi murea, pentru a face loc celui modern. In acest context Turnul Coltei, care se gasea chiar in mijlocul Bucurestiului, a fost demolat. O istorie spune ca ar fi fost ridicat de soldatii suedezi in retragere, dupa ce Petru cel Mare ii batuse la Poltava. Turnul a devenit repede punctual de atractie cel mai cunoscut al orasului. Folosea drept foisor de foc, loc de observatie. Curiosii se urcau in el sa vada orasul de sus. Un primar energic Pake Protopopescu a hotarit sa taie un bulevard pe axa nord/sud pornind de la Universitate peste mahalaua Sf. Gheorghe/Lipscani. Asa facuse si Haussman sub imparatul Napoleon al treilea la Paris, bulevarde largi pentru secolul XX. Decizia demolarii turnului a fost extrem de controversata, iar realizarea ei dramatica. Disparea un loc foarte drag bucurestenilor. Ratiunile demolarii turnului nu erau foarte clare. Sa fi fost obisnuitele interese obscure, sa le zicem edilitare, cum se intimpla si azi? Sa fi fost vecinatatea palatului Sutzu cum s-a spus? Incercam sa descifram acest secret impreuna cu scriitorul Bedros Horasangian. Sa remarcam totusi un fapt. Exista un blestem care planeaza asupra orasului, anume: sa darimam si s-o pornim mereu de la zero.

18. Casa Poporului

2008-02-15T15:31:00.002+02:00

Azi o poveste tragi-comica. Mai bine zis in care incercam sa facem haz de necaz. Daca nu ne-ar veni sa plingem, am ride. Vom vorbi despre o nebunie, ceva care nu poate fi schimbat. Cind Bucurestiul va disparea de pe harta si va fi doar o amintire, Casa Poporului va ramine la locul ei, de neatins. Despre ea este vorba asta seara.

A aparut prima data in imaginatia unui dictator. La fel au gindit Hitler, Mussolini, Stalin, Mao, Kim Ir Sen. Ca lumea incepe odata cu ei si se sfirseste tot cu ei. Nimic nou. Totusi povestea noastra bucuresteana ascunde multe secrete. Dupa cutremurul din1977, Ceausescu si-a dat seama ca vrea o noua capitala care sa ii poarte semnatura. A tinut mortis sa nu il uitam dupa ce nu va mai fi. Se gindea la Piramide, la orasul interzis din Beijing si marele zid chinezesc. Mai aproape de timpurile noastre, la Kremlin, la Louvre si Palatul de la Versailles mai ales. Se vedea ca Ludovic “Regele Soare” intr-o iluzorie epoca de aur a Romaniei. Asa a ajuns sa ne pricopseasca in ambitiile lui nemasurate cu acest colos care rivalizeaza cu cele mai mari cladiri din lume. Este un loc suprarealist, populat de viziunile nebunesti ale dictatorului, dar si de fantomele celor ingropati aici; de umbrele caselor care au disparut atunci, sub lama buldozerelor. Este asadar un loc incarcat de istorie, de enigme si de lucruri nespuse. Povestea Casei Poporului abia urmeaza a fi spusa. Ma insoteste in aceasta seara regizorul de teatru Alexandru Dabija.

17. Istoria unei ambasade

2008-02-12T14:42:00.001+02:00

Povestea noastra din aceasta seara este despre o ambasada. In copilarie imi aduc aminte cum priveam spre gardul unei cladiri a corpului diplomatic. Aici erau parcate masini negre, conduse de soferi aroganti. Soldati patrulau pe trotuar, nu aveai voie sa te apropii. Un paznic statea intr-o ghereta zi si noapte. Din cind in cind apareau figuri enigmatice. Ma fascina ca veneau din alta tara si vorbeau alta limba. Erau straini. Propaganda si atmosfera timpului - era razboiul rece - iti cereau sa te feresti de ei. Ti se spunea ca sunt dusmani, spioni, tipi cu ocupatii periculoase. Un fel de James Bond esuati la Bucuresti. Cind se dadeau receptii, locul se umplea de domni si doamne in tinuta de seara. Limuzine, rochii sclipitoare si smokinguri. Ambasada era centrul universului; magnetul catre care atragea imaginatia noastra de copii. Romania era o tara cu granitele inchise. Asa ca fascinatia unui copil era de inteles. Ambasada era o fereastra spre alte orizonturi, unde stiam ca nu vom ajunge niciodata.

Asta seara vom urmari o poveste plina de mistere, de amoruri si dezertari, de crime si afaceri tenebroase. Istoria ambasadei Rusiei. Daca nu stiti, tarina Ecaterina cea Mare a trimis prima misiune diplomatica la Bucuresti. Nu Franta, nu Anglia. Rusia! Asta pentru ca la Sankt Petersburg tarina visa sa ocupe tarile romane, etapa spre cucerirea Istanbului. A urmat o lunga serie de diplomati, spioni, negustori, trimisi aici pentru pregati planul secret. Secolul al XX-lea nu a facut exceptie, cum veti vedea in citeva minute. Ne insoteste Ion Varlam cu care ne-am intilnit in episodul intii, cind ne-a spus tulburatoare poveste a falsei printese Anastasia.

16. Ceausima

2008-02-12T14:30:00.000+02:00

In 1977 un cutremur de 7,4 pe scara Richer a devastat Bucurestii. Ma intreb daca lui Ceausescu nu i-a venit ideea ciudata ca ar putea rivaliza cu stihiile naturii. A vazut cum in citeva minute orasul poate fi transformat in ruine. Actiunea sa, si-a spus, ar putea avea efectul unui cutremur si mai puternic, de -sa zicem- 10 grade pe scara Richter. De fapt asa s-a intimplat. In urmatorii ani si-a urmarit cu tenacitate aceasta obsesie. A demolat cartiere intregi, strazi si bulevarde, a ordonat buldozerelor sa rada de pe fata pamintului biserici, mii de case, pravalii, teatre si cinematografe. Pofta, furia devastatoare, au crescut pe masura trecerii timpului, dar si a imbratinirii dictatorului. In acele timpuri orasul arata ca dupa bombardament. Unii bucuresteni i-au zis, cu amaraciune “Ceausima’’, amintind de imaginea Hirosimei dupa bomba atomica. Efectul actiunii lui Ceausescu isi gasise un criteriu de comparatie. Citi au suportat sa vada orasul vietii lor in ruine ? O imagine de cosmar. Cei care au apucat acele vremuri, isi amintesc desigur. Unii au refuzat pur si simplu, si au plecat in exil. Au existat si proteste, putine dar au existat. Cei mai multi au tacut resemnati. A fost cea mai grea incercare prin care a trecut orasul in secolul al XX-lea. Mai grea decit cele doua razboaie mondiale,ocupatia straina, epidemilie, cutremurele, inundatiile si incendiile.

O intrebare totusi ramine : Ce demon l-a indemnat pe Ceausescu sa demoleze Bucurestii. Astazi e greu de aflat. Tine de istorie, de psihologie, de politica; poate de nebunie.

17. Istoria unei ambasade

2008-02-11T18:55:00.001+02:00

Sediul fostei legatii ruse de pe Calea Victoriei

Vulturul bicefal, stema a rusiei tariste




Mihail Ostrovski, seful misiunii diplomatice sovietice a sosit
la Bucuresti pe 3 decembrie 1934

Stelian Tanase va invita la dezbatere: iubiti sau nu Bucurestiul? Daca da, de ce da? daca nu, de ce nu?

2007-11-11T15:48:00.001+02:00

.
Pentru a accesa blog-ul de dezbateri, faceţi click pe poză!

--- VA URMA ---

2007-11-11T12:44:00.000+02:00

În săptămânile ce urmează veţi putea urmări poveştile "Jurnal de Sex", "Misterul Sebastian" şi "Gloanţe pentru prim-ministri".

PROMPTER

2007-11-11T12:42:00.014+02:00

31. Despre acei oameni minunati si masinile lor zburatoare

30. Cutremure

29. Dispare Mahalaua Obor

28. Prizonier in paradis

27. Eminenta cenusie

26. Hold up rosu

25. Crime in Lipscani

24. Curse de cai

23. Craii de Curtea veche

22. Athenee Palace

21. Hanul cu tei

20. Nicolae Labis

19. Turnul Coltei

18. Casa poporului

17. Istoria unei ambasade

16. Ceausima

15. Hotel Concordia

14. Lenin

13. Femeia fatala

12. Orasul desfraului

11. Marile incendii

10. Gloante pentru prim-ministri

9. Misterul Sebastian

8. Jurnal de sex

7. Amor princiar

6. Rose Pompon si Tolstoi

5. Bomba la Senat

4. Sfintul Dumitru furat

3. Intriga si iubire

2. Zaraza

1. Anastasia

Episodul 15. Hotel Concordia

2007-11-10T18:11:00.001+02:00

Asta seara va spun povestea hotelului “Concordia”. Va asigur ca este de negasit pe o harta turistica a Bucurestiului. Si totusi locul a avut splendoarea lui, zilele lui de glorie. Aici s-au petrecut fapte memorabile pentru noi toti. La hotel Concordia a fost ales domn al Tarii romanesti, Alexandru Ioan Cuza dupa ce fusese ales in Moldova. Asadar aici s-a infaptuit unirea Principatelor. Actorii dramei, intrigilor si conspiratiilor politice au fost in acele zile decisive : Ion Bratianu, CA Rosetti, fratii Golescu, Vasile Boerescu, Barbu Stirbey, Gheorghe Bibescu. Pe atunci Concordia era un hotel de lux, cu camere dupa moda occidentala, ca si retetele servite in restaurant si cafeneaua care se gaseau aici. Lumea se stringea la Concordia – mai mult straini decit romani- pentru ca locul era foarte european. Se simteau mai putin sub influenta Istanbului si Balcanilor - si mai mult in occident. Ceea ce eu unul caut si astazi in Bucuresti. Putina civilizatie si farmec. Treptat locul a decazut si a fost uitat, odata cu aparitia marelui “hotel Bulevard” si a altora la fel. A disparut nu inainte de a gazdui politicieni care veneau de vizavi din dealul Mitropoliei, de la Camera. Dar si pe C-tin Bacalbasa autorul exceptionalei marturii “Bucurestii de altadata”. C-tin Dobrogeanu Gherea, refugiat din Rusia, a deschis mai tirziu un restaurant ;asta inainte de a fi rapit de Ohrana, politia secreta tarista, si trimis in exil in nordul inghetat. A evadat si s-a intors la tot Bucuresti. I-a placut aici, se vede.
Din pacate, azi hotelul Concordia este in paragina. Ignorat si uitat. Am suprins ptr dvs. viata de ieri si de azi a acestui loc incarcat de amintiri. Speram ca filmul nostru va trezi bunele sentimente ale bucurestenilor, si vom face ceva impreuna sa-l salvam. Ma insoteste Adrian Silvan Ionescu cu care ne-am mai intilnit cu prilejul altor episoade din “Bucuresti strictsecret”.

Episodul 14. Lenin

2007-11-10T18:10:00.001+02:00

Asta seara o poveste despre dictatori si statuile lor. Viata e complicata si printre zei. Viata post mortem, in bronz sau marmura e la fel de palpitanta. Asadar in1960 Gheorghiu Dej a hotarit sa ridica la intrarea de nord a Bucurestiului statuia lui Vladimir Ilici Lenin. A inaugurat-o in aprilie, cind Lenin daca ar fi trai ar fi implinit 90 de ani. Era o plecaciune facuta de Bucuresti Moscovei. Hrusciov ii pusese gind rau liderului comunist roman si Dej a considerat ca e mai prudent sa faca un gest de vasalitate. S-a organizat o mare ceremonie. Presa a scris citeva zile la rind pagini intregi despre seful bolsevic. Televiziunea nationala a fost prezenta la marele eveniment. Insusi Gheorghiu Dej a citit un iscurs atent redactat pentru urechile Kremlinului. Lumea a ascultat docile; la un semn a aplaudat. Pionierii au depus flori, fanfare a intonat marsuri revolutionare. Nu a lipsit fireste "Internationala". Nu stiu daca v-o mai amintiti: Sculati voi oropsiti ai vietii, voi osinditi la moarte sus ! …
Statuia a stat la locul ei 30 de ani aproape incheiati pentru ca in martie 1990, dupa prabusirea zidului de la Berlin, niste cetateni pasnici, la indemnul unui preot care facuse greva foamei, au hotarit sa o demoleze. Ceea ce s-a si intimplat. Astazi statuia zace anonima undeva in afara orasului. Zeii mor odata cu circumstantele. Si cu ele si statuile lor. Ma insoteste asta seara Dan Ciachir, fin cunoscator al istoriei Bucurestilor.

Episodul 13. Femeia fatala

2007-11-10T18:08:00.001+02:00

Asta seara un subiect care va stirni multe comentarii pentru ca e vorba de amor. Avem doi barbati morti, unul de sifilis, altul sinucis cu un glonte in inima. Plus o tentativa de asasinat ratata. Ce ziceti de asa poveste? E tare, nu? Melodrama bucuresteana. Personajul nostru este o femeie fatala, cu ochii mov-albastri, cu o silueta de zeita. Avem si doi amorezi nefericiti. Amindoi au patit-o rau. Au platit cu viata apropierea de o asa frumusete. Unul a fost poetul St. O. Iosif, il stiti din manualele de literatura. Celelalt a fost un alt poet, Dimitrie Anghel. Cu poetii nu se stie niciodata. Zeita avea si un nume de femeie fatala, o chema Negru. Natalia Negru. La inmormintarea celui de-al doilea sot, cineva din multime i-a strigat: "Mizerabilo, din cauza ta mor toti marii barbati ai tarii!".
Ce s-a intimplat? Natalia Negru s-a lasat prinsa, ceasul rau, intr-o poveste de adulter terminata cu un divort. Ea il lasa pe St. O. Iosif, cu care avea si un copil, pentru a se marita cu Anghel. Iosif moare de sifilis, la spitalul Coltea, la vremea cind armata romana trecea spre Dunare, pe sub ferestrele spitalului unde agoniza, cintind un imn scris Iosif. Incepea razboiul balcanic. Lumea bucuresteana clevetitoare, bucuroasa la birfe, a taxat-o pe Natalia Negru drept vinovata de acest sfirsit. St. O. Iosif avea reputatia de mare poet national, de geniu chiar… Si drama nu se incheie aici. Casatoria ei cu Anghel merge prost. Scandurile se tin lant, se ajunge la batai, despartiri, impacari cu lacrimi si juraminte. In toamna 1915 pe cind cuplul se afla la o proprietatea a lor din Moldova, Anghel – dupa o cearta - trage asupra frumoasei sale sotii. Aceasta cade intr-un lac de singe, lesinata. Poetul, crezind-o moarta, isi trage apoi un glont in inima. Fatal, de data asta pentru Natalia Negru lumea bucuresteana a repudiat-o. Nu a mai fost primita in nici o casa din lumea buna. Pina cind a acoperit-o uitarea. Noi o scoatem astazi din arhive pentru prima data intr-un secol, pentru a va spune povestea ei. Ma insoteste Eugen Serbanescu, scriitor, scenarist, dramaturg. Asta-i povestea noastra de asta seara… Vizionare placuta.

Episodul 11. Marile incendii

2007-11-10T17:56:00.000+02:00

BUN GASIT

Asta seara - ca tot ne pregatim de lumini feerice cu artificii, ghirlande de becuri colorate si luminari, am sa va spun povestea marilor incendii care au devastat orasul. Nu e nici o aluzie. Ideea e sa nu va jucati cu focul. El nu tine cont nici macar de Sarbatori. Parca mai abitir se napusteste in aceste zile sfinte asupra celor imprudenti. Cum a fost in 1847, cind un copil a aprins chiar de Pasti, mahalaua. Atunci a ars o treime din Bucuresti, daca nu chiar mai mult. Din Lipscani pina in Bariera Vergului au ramas numai ruine fumeginde. Au disparut biserici, sute de case, pravalii…Strazi intregi –scrum ! Pentru prima data atunci, Europa a plins pentru Bucuresti. Impresionati de proportiile dezastrului - regi, tarul, sultanul, dar si oameni simpli - au donat bani, haine, alimente, materiale de constructie pentru a ajuta cit de cit populatia napastuita.
Macar de ar fi fost singurul incendiu devastator. Sa amintesc citeva. Au ars Palatul Imobiliara vizavi de Capsa, in 1911, Palatul Regal in 1926, teatrul Eforie in 1937. Si multe altele. In memoria dvs mai exista desigur amintirea incendiului de la magazinul Victoria din 1979. Panica de nedescris. Lumea s-a calcat in picioare ca se scape din capcana internala.
Cu lucrurile astea gingase ne ocupam, dragii mei, asta seara, insotiti de istoricul Silvan Ionescu. L-ati mai intilnit –imbracat de epoca - in episodul “Rose Pompon si Lev Tolstoi” care inteleg ca v-a placut mult. O sa il revedeti de Sarbatori in reluare.
Sper ca si episodul din aceasta seara sa va fie pe plac. Vizionare placuta.

Asta a fost povestea dramatica a incendiilor care au devastat Bucurestii. Ma despart de Silvan Ionescu interlocutorul meu de asta seara pentru a va anunta episodul urmator. I-am spus “Orasul Desfriului”. Vom vorbi depre lucruri sfinte, adica despre prostitutie. M-am intrebat cum mergea industria sexului in Bucurestii de alta data. Vom povesti despre slujbasele amoruuli contra plata, despre bordeluri si proxeneti, despre brigada de moravuri si cartiere rau famate; cum a fost Crucea de piatra de exemplu. Avem multe de vorbit dragii mei despre Orasul Desfriului.
Exclusiv pentru dvs. Sa auzim de bine. Noapte buna…

Episodul 10: Gloante pentru prim-ministri

2007-11-10T14:24:00.000+02:00

Barbu Catargiu (1807-1862)

Barbu Catargiu, asasinat in 1862

Ion Gh. Duca (1879-1933)

Ion Gh. Duca, asasinat in 1933

Armand Calinescu (1893-1939)

Nicolae Bibescu, prefectul politiei in 1862, banuit ca a fost implicat in asasinarea lui Catargiu

Biserica si clopotnita din Dealul Mitropoliei, locul unde a fost asasinat Barbu Catargiu

In continuare, va prezentam o serie de articole din presa vremii, ce fac referire la asasinarea lui Armand Calinescu:

Episodul 11. Marile incendii

2007-11-10T12:14:00.000+02:00

Episodul 10: Gloante pentru prim-ministri

2007-11-10T09:45:00.001+02:00

Povestea noastra se ocupa de asasinatul politic in lumea bucuresteana. Nu este chiar o ocupatie noua, de secol XlX. Si in trecutul mai indepartat, domnitorii isi hacuiau rivalii, ii trageau in teapa, ii otraveau, le intindeau capcane pentru a-i macelari. Boierii faceau acelasi lucru cu domnitorii si familiile rivale. O drama shakespereana repetata la nesfirsit. Epoca moderna in Romania incepe chiar asa : cu asasinarea primului ministru Barbu Catargi in iunie 1862. Afacerea a ramas pina azi nedezlegata. Nu stim cine a fost asasinul, pentru ca ancheta politiei a fost oprita chiar de Cuza. S-a si vorbit ca domnitorul ar fi fost in spatele acestui complot…Atentatul din dealul Mitropoliei a reusit. Altele, din fericire, nu. Si Ion Bratianu era sa fie asasinat de citeva ori, dar a scapat ca prin minune. El spunea ca daca trei indivizi isi propun sa il ucida pe primul ministru, cu siguranta ca unul dintre atentatori va reusi.
Firea plina de pasiuni puternice, a bucuresteanului, jumate latin, jumate balcanic, a rabufnit din nou mai tirziu cind asasinatul politic a devenit o arma buna pentru a rezolva conflicte ori pentru razbunare. A fost un secol extrem de violent. Primul ministru I Gh Duca este rapus de gloante la sfirsitul lunii decembrie 1933 in gara Sinaia. Se intorcea de la Peles, unde avusese audienta la regele Carol al doilea. Din nou s-a vorbit de amestectul lui Voda in asasinat…Nu stim nici azi care e adevarul. In septembrie 1939 alt primministru, Armand Calinescu, a cazut sub gloante ucis de legionari, ca si Duca.
Cu invitatul meu, scritorul Bedros Horansagian, voi discuta asta seara acest subiect gingas: asasinatul politic.

Episodul 9. Misterul Sebastian

2007-11-09T13:39:00.000+02:00

Mihail Sebastian

Decupaj din ziar care aunta deschiderea stagiunii cu piesa lui Sebastain "Steaua fara nume": 16 august 1944

Radu Beligan, unul dintre actorii care au avut curajul sa joace in prima reprezentatie a piesei lui Sebastian

Mircea Septilici

Nora Piacentini

Articol din ziar aparut dupa moartea lui Sebastian: "ni se pare, laolalta cu ceilalti cinci sute de studenti ai Universitatii Libere, ca asistam stangaci si deplasati la o scena trucata" scriu primele randuri

Episodul 9. Misterul Sebastian

2007-11-08T20:02:00.001+02:00

Astazi o poveste despre “Steaua fara nume”. Premiera piesei lui Mihail Sebastian a avut loc intr-o clipa tragica a istoriei romanesti. Armata rosie se apropia…La Bucuresti, un regim militar si prezenta Wehrmach-utului si a Gestapoului.Urmarim impreuna firele unui complot pus la cale de citiva actori si regizori. O trupa de teatru si-a luat riscuri enorme, adica pedeapsa cu inchisoarea si deportarea in Transnistria, ca sa joace o piesa de teatru exceptionala. Secretul – spre mirarea mea sa o spun, pentru ca suntem indiscreti si guralivi - s-a pastrat, cu toate ca serviciile speciale german si roman au incercat sa afle cine se ascunde pe afis sub un nume fals. Autorul purta un stigmat, in acele vremuri: era evreu. Conform legilor rasiale, daca era evreu era interzis.
Intriga din realitatea acestei istorii e mai tare decit cea de pe scena. Un adevarat thriller. Premiera cu “Steaua fara nume” a avut un enorm succes dar numele real al autorului tot nu s-a aflat.
Al doilea act al acestei drame, are loc un an mai tirziu cind Mihail Sebastian este calcat de o masina. A fost asasinat ? Daca da, de catre cine? Cine are interes sa ucida un scriitor? Daca ne gindim ca Bucurestiul era ocupat de Armata rosie, si bolsevici se pregateau sa preia puterea, poate avem un indiciu. Incomoda Mihail Sebastian pe cineva? Fusese implicat in lovitura de la 23 august? Dar daca a fost pur si simplu un Misterul acestei morti premature ramine intact pina azi cind va spun povestea. Ma insoteste George Banu, eminent om de teatru care traieste la Paris, cunoscator si iubitor al lui Mihail Sebastian.

Episodul 8. Jurnal de Sex

2007-11-08T20:01:00.002+02:00

Povestii din aceasta seara i-am spus “Jurnal de sex”. Este vorba despre acuzatiile pentru “atentat la bunele moravuri” si “pornografie”, aduse unor tinerii artisti si scriitori: Geo Bogza, Gherasim Luca, Jules Perahim, Aurel Baranga, Sesto Pals, Paul Paun. Si lista nu se inchide aici. Mai sunt si altii. Pentru asemenea fapte – reale sau imaginare – unii au ajuns la inchisoarea Vacaresti. Ba, Geo Bogza chiar de doua ori. Aici a avut onoarea sa stea in celula cu cei mai mari criminali ai epocii. Pe unul dintre ei - fiorosul Berila, deja l-am intilnit in episodul “Zaraza”. El este cel caruia i s-ar fi incredintat asasinarea frumoasei iubite a lui Cristian Vasile. Dar mai erau si alti banditi in celula in care Bogza era cazat pe banii statului. Toti extrem de singerosi : Dolorosa, Vasilescu Cantalup, Tata Mosu, Calogero i-au tinut companie... Aveau pe constiinta zeci de victime. Ce fauna! Demna de un scriitor&Jurnalist. Sunt destui care cred ca locul celor care scriu este la inchisoare. Si printre dvs, nu-iasa? EI zic ca sunt mai periculosi decit criminalii in serie si asasinii platiti.
In Europa existau la acea vreme doua dictaturi - rosie si bruna -. A lui Hitler si a amicului sau Mussolini, la vest si URSS-ul lui Stalin la est. Nici Romania nu era departe. Prinsa in angrenaj, isi traia ultimele zile de democratie.
La Bucuresti conflictul asezase fata in fata, spiritele occidentale, moderne, si cei care invocau traditia, istoria, morala, religia. De o parte Societatea Scriitorilor Romani, de celalalta Academia. De o parte Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu, Camil Petrescu,Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, care au sarit in apararea lui Bogza. De celalalta : Nicoale Iorga, Octavian Goga, Mircea Eliade, I. Alexandru Bratescu Voinesti… Presa s-a impartit in doua tabere si scandalul a inceput… Si ce scandal! A fost nevoie de interventia regelui Carol al Doilea pentru a opri beligerantii…

Episodul 7. Amor princiar

2007-11-08T20:00:00.001+02:00

Asta seara este o poveste de dragoste terminata cu o tragedie. Eroina noastra, o principesa valaha, Martha Bibescu, il cunoaste la colonelul Thomson, atasat militar britanic, la un bal dat in Palatul Cotroceni. Este o femeie splendida care apare la bratul regelui Ferdinand. Thomson o vede, si de atunci pina la sfirsitul zilelor lui, ii va purta o dragoste fara limite. Fie ca se afla la Bucuresti in anii neutralitatii, fie ca se afla la Ierusalim in timpul razboiului, ca destoinic ofiter, fie ca se afla la Versailles in delegatia britanica negociind pacea, sau la Londra ca ministru al aerului. Prima scena a povestii de iubire, a fost fireste palatul Mogosoaia,cadou facut de sotul Marthei, George Valentin Bibescu, prea ocupat cu propriile lui aventuri ca sa observe pasiunea dintre cei doi. Palatul este si un loc al intrigilor politice si spionajului la nivel inalt. Aici poposeste si adesea perechea regala. La seratele date de Martha, apar ministri, diplomati, ziaristi. Atmosfera aceasta de vraja se destrama in curind din cauza razboiului.

Va spun aceasta poveste insotit de cineva care a intilnit-o pe fascinanta Martha Bibescu. C-tin Balaceanu Stolnici, este invitatul meu din aceasta seara. Ne reintilnim dupa film sa ne tinem de povesti.

Episodul 6. Rose Pompon si Tolstoi

2007-11-08T10:01:00.001+02:00

Asta seara o poveste cu o fermecatoare femeie care vine la Bucuresti de la Paris in cautarea unui logodnic disparut undeva in Europa, Iorgu Sturdza, ruda cu domnitorul Moldovei. Numele ei Rose Pompon, celebra dansatoare intr-un santan parizian, Bal Mabille. La aparitia ei in Bucuresti, Rose Pompon este in plina splendoare. Ocupatia ei reala nu i-o cunoastem. Unii au rostit cuvintul “prostituata”. Altii au numit-o “dansatoare”. Bucurestiul este in acel an, un oras al balurilor, kermeselor, si al idilelor amoroase. Strazile, salile de teatru, saloanele sunt pline de uniforme stralucitoare si de rochiile vaporoase ale doamnelor. Oras se gaseste sub ocupatie ruseasca.In toate hotelurile, hanurile, palatele, casele mai mari, au fost incartiruiti ofiterii tarului. Printre ei – nimeni altul – decit tinarul conte Lev Tolstoi. Se cam plictiseste pentru ca nu are parte de actiuni eroice, asa cum a sperat. Se consoleaza insa gasindu-si alte distractii. Frecventeaza cafenelele, isi pierde solda la jocuri de carti, face curte unor doamne din inalta societate, dar nu refuza nici femei care isi ofera serviciile stiute pe la colturile strazii. E un tinar plin de viata, visind la gloria de mai tirziu… S-au intilnit cei doi? E o intrebare… Lumea e mica. Rose Pompon e in cautare de clienti cu relatii. Tolstoi viseaza sa se intoarca in Rusia. Sa urmarim impreuna citeva umbre pe pinza vremii. O poveste de simbata seara.

Episodul 5. Bomba la Senat

2007-11-07T21:40:00.001+02:00

Povestea mea este despre un terorist pe numele lui Max Goldstein. In decembrie 1920, a pus o bomba la Senatul Romaniei. Atentatul s-a soldat cu trei victime, ingropate apoi cu funeralii nationale. Trebuie sa va imaginati socul produs in lumea romaneasca de suflul acelei explozii…Va spun – asadar - o istorie despre moarte. Meseria lui Goldstein si a complicilor sai a fost una singura: cum sa urasti? Cum sa ucizi si de ce - oamenii pe care nu i-ai cunoscut niciodata. Lumea asta, asa cum o stim, trebuie distrusa, spune teroristul. Secolul al XX-lea a fost plin de violente. S-au aruncat in aer Parlamente, aeropoarte, sedii de partid si de guvern, cladiri rezidentiale, palate…Tintele acestor atentate: sefi de state, prim ministri si regi… Pe aceasta harta a singelui – Bucurestiul nu a lipsit. Terorismul a scris aici un capitol pe care trebuie sa il citim pentru a se repeta. Cine s-a aflat in culisele acestei negre afaceri? Cine sunt faptasii atentatului de la Senat? Ce au vrut ei?

Episodul 4. Sfintul Dumitru furat

2007-11-07T21:24:00.001+02:00

Tocmai il sarbatorim pe Sfintul Dumitru – patronul Bucurestiului. Evlavios, poporul a asteptat sa sarute racla celui care a facut atitea minuni si a salvat orasul de seceta, de ciuma si holera, de invazii militare. Cind bucuresteanului ii merge rau, ii ramine o singura speranta: Sfintul Dumitru. Intr-o iarna geroasa, cind orasul se afla sub ocupatie straina, s-a raspindit vestea ca racla a fost pur si simplu furata. Populatia, sub stare de soc, e gata sa se revolte. A invadat dealul unde se afla biserica. A rabdat confiscarile, regimul fiscal dur, pedepsele, umilintele de tot felul. Dar disparitia moastelor depaseste orice limita, pentru ca anunta mari nenorociri. Sfintul trebuie adus urgent inapoi. Feldmaresalul Mackensen, instiintat de mitropolit, ordona prinderea faptasilor. Se declanseaza o urmarire ca in filme…Cine a furat racla ?...Cum s-a terminat aceasta istorie tragicomica ? Aflati in continuare…

Episodul 3. Intriga si iubire

2007-11-07T21:16:00.001+02:00

Astazi o sa auziti tragica istorie a unei iubiri fara sansa. Eroii ei: Lica Gheorghiu si Ginel Placinteanu, un doctor de succes. Lica este una din fiicele dictatorului Romaniei. Imparatul rosu asadar. Idila a fost evenimentul monden al acelor ani. Anii cind primul Sputnik cu cateaua Laika la bord ajungea in cosmos… Cind Hrusciov vizita Statele Unite si se intilnea cu presedintele Ike Eisenhower… Cind povestea noastra de dragoste ajunge la final, presedinte la Casa alba este de acum John Kennedy, iar rusii trimiteau primul om in cosmos, pe Iuri Gagarin… Cam asta despre vremuri. Cei doi - Lica Gheorghiu si Ginel Placinteanu - se cunosc pe o terasa banala intr-o vara fierbinte. Dragoste la prima vedere…Dupa citeva luni fericite, Gheorghiu Dej afla si ii interzice fiicei sale sa isi mai intilneasca iubitul. Cum Lica refuza, Dej da ordin Securitatii sa ii supravegheze si apoi sa ii desparta. Avem aici toate firele si personajele unei drame. Pentru ca idila se termina cu moartea.

Episodul 2. Zaraza

2007-11-07T20:57:00.001+02:00

Povestea de azi este “Ah Zaraza”. O prea frumoasa si tinara femeie este ucisa intr-o noapte intunecata. De aici a plecat totul. Ziarele au consemnat intimplarea, apoi s-a lasat tacerea. Misterul acestei tragedii a ramas nedezlegat. Peste ani, un scriitor ne spune povestea Zarazei. Si de data asta misterul a ramas intact. Dupa razboi Bucurestiul este un oras al cafenelelor, al restaurantelor de lux si de mahala, al gradinilor de vara unde lumea se inghesuie sa petreaca, sa danseze. Aici cinta dizeurii la moda. Bucurestiul pare sa renasca, sa aduca aminte de viata dulce de altadata. Asta, in ciuda ocupatiei rusesti si a bandelor de gangsteri care noapte ies dupa prada. Orasul pasnic a devenit violent. Pargeri, jafuri, tilharii, omoruri… Asasinarea Zarazei e doar un caz, din citeva mii. Ziarele sunt pline de stiri din lumea interlopa. Politia nu face fata. Aceasta este atmosfera de drama neagra, in care apare povestea Zarazei. Sa o urmarim…E vorba de pasiune, de ura care otraveste sufletul. Povestim azi despre un asasinat si amintirea unei iubiri care nu va fi uitata niciodata. Ah Zaraza !...Tango !

Ne despartim la capatul acestei minunate si tragice povesti despre preafumoasa Zaraza.Va astept sa povestim simbata viitoare. Exclusiv pentru dvs.Va iubesc…S-auzim de bine.

Episodul 1. Anastasia

2007-11-07T20:41:00.001+02:00

Ne vom intilni cu intreaga familie, in fata ecranului, sa spunem impreuna o poveste. 32 de episoade. Pina la vara avem ce povesti… Povesti de simbata seara.

Prima dintre ele: "ANASTASIA". Una dintre marile istorii ale secolului XX.
In iunie 1918, bolsevicii i-au asasinat undeva in Siberia pe tarul Nicolae al doilea, impreuna cu toata familia sa. Un an mai tirziu o femeie pretinde ca este una din fiicele tarului scapata din masacru. Unde se intimpla acest fapt senzational? La BUCURESTI. Va vom spune astazi aceasta poveste. Persoana in carne si oase era chiar printesa Anastasia? Multi care au vazut-o au spus ca era intr-adevar cine spunea ca este. Altii au negat categoric, spunind ca este o impostoare. Cine era de fapt? Si cine se folosea de ea. A poposit oare la Bucuresti sau mintea la Berlin in 1925 cind isi face aparitia ei senzationala? Ministrul de Interne din acel timp, Argetoianu, si regina Maria,consemneaza in jurnalele lor aceasta trista poveste. O spunem si noi, astazi. Este pentru prima data cind acest dosar ultrasecret este vazut de cineva. Noi va spunem ce am gasit in filele lui, in episodul unu din serialul "Bucuresti Strict Secret".

BUCURESTIUL IN IMAGINI

2007-11-06T23:59:00.032+02:00

30. Cutremure

29. Dispare Mahalaua Obor

28. Prizonier in paradis

27. Eminenta cenusie

26. Hold up rosu

25. Crime in Lipscani

24. Curse de cai

23. Craii de Curtea veche

22. Athenee Palace

21. Hanul cu tei

20. Nicolae Labis

19. Turnul Coltei

18. Casa poporului

17. Istoria unei ambasade

16. Ceausima

15. Hotel Concordia

14. Lenin

13. Femeia fatala

12. Orasul desfraului

11. Marile incendii

10. Gloante pentru prim-ministri

9. Misterul Sebastian

8. Jurnal de sex

7. Amor princiar

6. Rose Pompon si Tolstoi

5. Bomba la Senat

4. Sfintul Dumitru furat

3. Intriga si iubire

2. Zaraza

1. Anastasia

30. Cutremure

2007-11-06T23:59:00.030+02:00

29. Dispare Mahalaua Obor

2007-11-06T23:59:00.027+02:00

28. Prizonier in Paradis

2007-11-06T23:59:00.025+02:00

Petru Dumitriu

Henriette Yvone Stahl, prima sotie a lui Petru Dumitriu

Petru Dumitriu si Henriette Yvone Stahl

Petru Dumitriu si Irina Medrea, cea de-a doua sa sotie

Irina Medrea si Petru Dumitriu

Petru Dumitriu si Irina Medrea in ziua casatoriei lor

Irina Medrea

Doua dintre cartile lui Petru Dumitriu

Ziarul Glasul Patriei, cel care a publicat, dupa fuga lui Petru
Dumitriu, articole denigratiare la adresa sa

Articol despre Petru Dumitriu din Glasul Patriei

27. Eminenta cenusie

2007-11-06T23:59:00.022+02:00

Barbu Stirbey

Rgina Maria

Principesa Ileana, despre care se spune ca a fost fiica reginei cu Barbu Stirbey

Principele Mircea, despre care se spune ca a fost fiul reginei cu Barbu Stirbey

Palatul de la Buftea, construit in 1864 de Alexandru B. Stirbey

Titlu de ziar, din 1945, moment in care se vorbea despre un posibil guvern, condus de Barbu Stirbey

26. Hold up rosu

2007-11-06T23:59:00.020+02:00

25. Crime in Lipscani

2007-11-06T23:59:00.018+02:00

24. Curse de cai

2007-11-06T23:59:00.016+02:00

Hipodromul

Regele Carol al II-lea , impreuna cu Mihai I

23. Craii de Curtea Veche

2007-11-06T23:59:00.014+02:00

Mateiu Caragiale

Blazonul, desenat de Mateiu Caragiale personal

Schite pentru Craii de Curtea Veche

Schita lui Mateiu Caragiale, pentru Asfintitul Crailor

Marica Sion, sotia scriitorului

22. Athenee Palace

2007-11-06T23:59:00.012+02:00

21. Hanul cu Tei

2007-11-06T23:59:00.011+02:00

Hanul cu Tei a fost construit in 1833 in centrul comercial al Bucurestiului. Alaturi de Hanul Gabroveni, Cafeneaua Veche, Hanul lui Manuc este una dintre constructiile reprezentative pentru istoria Bucurestiului.

Negustorul Gheorghe Coemgiopolu s-a nascut la Bucuresti in 1819.Tatal sau, Stefan Gheorghe Cuimgiu, originar din Bitolia (Macedonia), a deschis o pravalie de argintarie in hanul Zlatari, care se afla in apropierea Bisericii Zlatari de azi.

Nicolae Hagi Stoica - nascut in 1818, in mahalaua Mavrodoiului din Pitesti a fost un renumit comerciant roman.

Isac Peltz - Scriitor roman de nationalitate evreiasca, nascut in Bucuresti in anul 1899. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, autor a numeroase romane, nuvele - printre cele mai cunoscute : Calea Vacaresti, Foc in hanul cu tei.

Florica Florescu, un celebru infractor bucurestean care a dat mai multe spargeri spectaculoase in zona centrului vechi.

Extrase din presa vremii despre Hanul cu Tei

Extras din presa vremii despre volumul Foc in Hanul cu Tei al scriitorului de origine evreiasca Isac Peltz Extrase din presa despre bazarul de la Hanul cu Tei In prezent la Hanul cu Tei se afla o galerie de arta. La etaj se afla mai multe galerii de arta - mobilier, sculptura,pictura, ceramica, sticlarie, bijuterii. La parter, in fiecare incapere se afla cate un mic magazin de arta, de antichitati si suveniruri unde se vand tablouri, desene si obiecte de ceramica.

20. Nicolae Labis

2007-11-06T23:59:00.005+02:00

19. Turnul Coltei

2007-11-06T23:58:00.003+02:00

Pache Protopopescu a fost primarul Capitalei din aprilie 1888 pana in decembrie 1891.
In anul 1889 a marit lungimea retelei stradale cu 13,185 km.
In perioada 1889-1890 au fost pavati in Bucuresti, cu piatra cubica, 31,790 de km de drum.

Primaria Bucurestiului in 1888

Palatul Sutu

Interiorul Palatului Sutu

Palatul Sutu la mijlocul secolului al XIX lea

Familia Grigore si Irina Sutu

Imagini cu Turnul Coltei

Turnul Coltei la mijlocul secolului al XIX lea

Hanul, spitalul si Turnul Coltei la 1845

Hanul, spitalul si Turnul Coltei la 1856

Turnul Coltei in 1888

18. Casa Poporului

2007-11-06T23:58:00.002+02:00

Cartierul Uranus, inainte de a fi daramat pentru construirea Casei Poporului

Ruinele...

Casa Poporului astazi...

Episodul 16. Ceausima

2007-11-06T23:58:00.001+02:00

Aspecte din timpul demolarii cartierului Uranus pentru a face loc celei mai mari ctitorii a lui Ceausescu, Casa Poporului

Aspecte de pe santierele muncii socialiste de pe soseaua Pantelimon - 1974

Reconstructia Caii Mosilor, tronsonul intre Obor si Eminescu, 1979

Mutarea bisericii Olari - 1982

Dealul Arsenalului

Halele Brancovenesti

Imagini din timpul lucrarilor la Casa Poporului

Distrugerea Bisericii Alba-Postavari, ctitorita in secolul al XVI-lea

Zidurile Arhivelor Statului, inainte de demolarea definitiva

Episodul 14: Lenin

2007-11-06T23:58:00.000+02:00

Lenin si Stalin in anul 1919

Lenin in biroul sau, 1918

Lenin tinand un discurs, 1920

Ultima fotografie a lui V.I. Lenin

Corpul lui Lenin, imbalsamat, si Mausoleul de la Moscova, unde acesta este depus

Piata Rosie, Moscova

Pagina de ziar din 1960, amintind de a 90-a aniversare a lui Lenin,
ocazie pentru dezvelirea statuii sale din piata Scanteii

---

O serie de imagini, din anul 1990, de la demolarea statuii din piata Scanteii

Episodul 15. Hotel Concordia

2007-11-06T23:57:00.000+02:00

Eroii Unirii de la Hotel Concordia, locul in care s-au
semnat actele Unirii de la 1859

Alexandru Ioan Cuza

C.A. Rosetti

I.C. Bratianu

Ion Ghica

Stefan Golescu

Nicolae Golescu

Manolache Costache Epureanu

Constantin Bacalbasa, autorul "Bucurestilor de altadata, a locuit la Hotel Concordia

Cinstantin Dobrogeanu Gherea, a locuit si el la Hotel Concordia
---
Hotelul Concordia, asa cum arata estazi

Episodul 10: Gloante pentru prim-ministri

2007-11-06T23:56:00.000+02:00

BUN GASIT!

Povestea noastra se ocupa de asasinatul politic in lumea bucuresteana. Nu este chiar o ocupatie noua, de secol XlX. Si in trecutul mai indepartat, domnitorii isi

hacuiau rivalii, ii trageau in teapa, ii otraveau, le intindeau capcane pentru a-i macelari. Boierii faceau acelasi lucru cu domnitorii si familiile rivale. O drama shakespereana repetata la nesfirsit. Epoca moderna in Romania incepe chiar asa : cu asasinarea primului ministru Barbu Catargi in iunie 1862. Afacerea a ramas pina azi nedezlegata. Nu stim cine a fost asasinul, pentru ca ancheta politiei a fost oprita chiar de Cuza. S-a si vorbit ca domnitorul ar fi fost in spatele acestui complot…Atentatul din dealul Mitropoliei a reusit. Altele, din fericire, nu. Si Ion Bratianu era sa fie asasinat de citeva ori, dar a scapat ca prin minune. El spunea ca daca trei indivizi isi propun sa il ucida pe primul ministru, cu siguranta ca unul dintre atentatori va reusi.

Firea plina de pasiuni puternice, a bucuresteanului, jumate latin, jumate balcanic, a rabufnit din nou mai tirziu cind asasinatul politic a devenit o arma buna pentru a rezolva conflicte ori pentru razbunare. A fost un secol extrem de violent. Primul ministru I Gh Duca este rapus de gloante la sfirsitul lunii decembrie 1933 in gara Sinaia. Se intorcea de la Peles, unde avusese audienta la regele Carol al doilea. Din nou s-a vorbit de amestectul lui Voda in asasinat…Nu stim nici azi care e adevarul. In septembrie 1939 alt primministru, Armand Calinescu, a cazut sub gloante ucis de legionari, ca si Duca.

Cu invitatul meu, scritorul Bedros Horansagian, voi discuta asta seara acest subiect gingas: asasinatul politic.

Episodul 8: Jurnal de sex

2007-11-06T23:55:00.000+02:00

Coperta revistei UNU

Geo Bogza tanar

Geo Bogza si Sasa Pana

Avangarda: Brancusi si Tristan Tzara

Avangarda: Gellu Naum si Victor Brauner - 1930

Coperta Revistei Alge

Geo Bogza insotit de sotia sa

Grupul Alge, cu Geo Bogza si Sasa Pana, in ziua procesului pentru "atentat la bunele moravuri", indreptat impotriva autorului Poemului Invective

Volumul lui Geo Bogza, Poemul invectiva, Bucuresti 1933

Articol din presa vremii

Articol din presa vremii

Paul Paun

Nicolae Iorga, principalul adversar al avangardistilor

Episodul 7. Amor princiar

2007-11-06T23:40:00.000+02:00

Martha Bibescu

Martha Bibescu, 1926

Martha Bibescu la palatul de la Mogosoaia

Fotografie de grup (Martha Bibescu este cea din fata)

Martha Bibescu impreuna cu un grup de participante la un congres aviatic

Palatul de la Mogosoaia

Christopher Birdwood Thomson, Lord Thomson (13 Aprilie 1875 - 5 Octombrie 1930)

Dirijabilul britanic R101

Dirijabilul R101 ancorat

Epava dirijabilului R101

Imagine din presa vremii

Articol din presa vremii, infatisand stirea prabusirii lui R101

Imagine din presa vremii

Episodul 6. Rose Pompon si Tolstoi

2007-11-06T21:00:00.000+02:00

Lev Tolstoi

Lev Tolstoi, 1856

Lev Tolstoi, 1868

Lev Tolstoi

Rose Pompon

Imagine din cartea lui Rose Pompon

Imagine din cartea lui Rose Pompon

Can-can de secol XIX

O parada in curtea Palatului Stirbey, in 1854

Barbu Stirbey

Ofiteri rusi in timpul Razboiului Crimeei

Paschievici

Episodul 13. Femeia fatala

2007-11-06T18:27:00.000+02:00

Cei trei eroi ai episodului: St. O. Iosif, Dimitrie Anghel,Natalia Negru

Natalia Negru si fetita ei cu St. O. Iosif, Corina

Dimitrie Anghel cu Natalia Negru

Stire din presa dupa accidentul de la Tecuci

Dimitrie Anghel

St. O. Iosif si Dimitrie Anghel

St. O. Iosif

Natalia Negru

Dimitrie Anghel

St. O Iosif la casatoria cu Natalia Negru

Articol din presa vremii

Episodul 5. Bomba la Senat

2007-11-06T14:35:00.000+02:00

Max Goldstein

Saul Ozias, complice al lui Goldstein

Leon Lichtblau, coautor al atentatului de la Senat

Abraham Grinstein, seful serviciului de terorism cu sediul la Odessa si organizatorul atentatului

Senatorul Spiru Gheorghiu, ucis in atentatul lui Goldstein

Episcopul Radu, ucis de bomba de la Senat

Generalul C-tin Coanda, ranit grav in atentatul de la Senat

Schita a bombei folosita in atentatul de la senat, confectionata dint-un obuz german de 76mm, din primul razboi mondial

Detaliu al declansatorului bombei artizanale

Articol din presa vremii, despre atentatul lui Goldstein

Elemente din dosarul Goldstein

Elemente din dosarul Goldstein

Sala de sedinte a Senatului

Episodul 4. Sfintul Dumitru furat

2007-11-06T14:26:00.000+02:00

Racla cu moastele Sf. Dumitru

Scoaterea raclei cu moastele Sf. Dumitru, pentru incetarea epidemiilor

Maresalul Mackensen

Mitropolitul Primat Conon

Trupe germane in Bucuresti - in fundal, Biblioteca Fundatiilor Regale

Trupe germane in Bucuresti

Episodul 3. Intriga si iubire

2007-11-06T13:59:00.000+02:00

Lica Gheorghiu

Lica Gheorghiu si Iurie Darie

Ginel Placinteanu 1955

Ginel Placinteanu, 1957

Gheorhe Gheorghiu-Dej

Gheorghe Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu

Episodul 2. Zaraza

2007-11-06T13:49:00.000+02:00

Cristian Vasile

Zavaidoc

Berila

Episodul 1. Anastasia

2007-11-06T13:25:00.000+02:00

Coperta Dosarului de Siguranta, din Arhiva Nationala a Romaniei

Anastasia

Copiii Tarului Nicolae al II-lea

Anna Andersen

Casa Ipatiev

Arborele genealogic al dinastiei Romanovilor

DOSAR DE PRESA

2007-11-06T00:01:00.000+02:00

.

În continuare puteţi citi articole din presa de astăzi, poveste în poveste, despre Bucureştiul de demult...

Incendiara iubire a Marthei Bibescu (Miruna MUNTEANU)

"Bucurestiul este ambianta esentiala a ceea ce scriu" (Stelian TANASE in dialog cu Gabriela ADAMESTEANU)

Zaraza All Inclusive (Stelian TANASE)

Amantul Licai Gheorghiu, exterminat in inchisorile comuniste (Miruna MUNTEANU)

Dosarul "Anastasia" instrumentat la Bucuresti (Miruna MUNTEANU)

Confesiunea unui terorist comunist (Miruna MUNTEANU)

Bucurestiul Zarazei (Stelian TANASE)

Moastele Sf. Dimitrie cel Nou furate de bulgari (Miruna MUNTEANU)

.

Incendiara iubire a Marthei Bibescu (Miruna MUNTEANU)

2007-11-05T23:57:00.000+02:00

Martha Bibescu
Martha Bibescu la palatul Mogosoaia
Cristopher Thompson, Lord Carington
Cristopher Thompson

In urma cu 101 ani, Guvernul britanic, de comun acord cu autoritatile romane, decidea distrugerea puturilor petroliere din Valea Prahovei. In noiembrie 1916, caderea Bucurestiului sub ocupatie germana era iminenta. Evacuarea capitalei incepuse deja de cateva saptamani. Tezaurul Romaniei fusese trimis, spre pastrare, in Rusia. Pentru soarta razboiului, aurul negru era, insa, mai important. Germanii trebuiau impiedicati cu orice pret sa puna mana pe petrolul romanesc. Londra il insarcineaza sa rezolve problema pe colonelul Christopher Birdwood Thompson, atasatul militar al legatiei britanice de la Bucuresti. Acesta va coordona un grup de sabotori, secundati de un detasament al armatei romane aflat sub comanda Printului George Valentin Bibescu. Intre printul roman si militarul englez exista o stranie relatie personala: unul era sotul, iar celalalt amantul fascinantei Martha Bibescu. Acest triunghi conjugal a jucat un rol important in anii primului razboi mondial, aflandu-se la originea multor decizii de culise si mereu in mijlocul evenimentelor.
Un mariaj neconventional
Sotii Martha si George Valentin Bibescu l-au cunoscut pe colonelul Christopher Thompson in primavara lui 1915, la putin timp dupa ce acesta sosise la post in Bucuresti. Militarul britanic o remarcase pe frumoasa printesa la un concert la Cotroceni. Acolo a vazut-o prima oara, pasind la bratul Regelui Ferdinand, intr-o somptuoasa rochie de catifea neagra si purtand la gat celebrele smaralde ale familiei. O aparitie atat de spectaculoasa, incat Thompson si-a pierdut calmul englezesc. Observandu-i ochiadele insistente, Eliza Bratianu a remarcat: "Colonelul asta britanic o sa ramana cu ochii crucisi".

Si totusi, Christopher Thompson nu era un barbat usor de impresionat. Se apropia de 40 de ani si avea in spate o stralucita cariera militara, care il purtase din Africa de Sud pana in Balcani. Fiu, nepot si stranepot de generali, fusese el insusi recompensat cu cinci medalii de razboi si trei decoratii. Inteligent si cultivat, stia sa straluceasca si in saloane, nu doar pe campul de lupta. De aceea fusese trimis la Bucuresti, cu misiunea de a convinge autoritatile romane sa renunte la neutralitate, alaturandu-se Marii Britanii si Frantei. Ajuns aici, era inevitabil sa o intalneasca pe Martha Bibescu, care atragea ca un magnet in jurul ei personajele cele mai influente ale timpului.
Christopher Thompson era celibatar, dar femeia de care s-a indragostit iremediabil era maritata de peste 13 ani. Mariajul sotilor Bibescu era, insa, unul neconventional. Se casatorisera foarte tineri, din dragoste. El avea 22 de ani, ea 17 (dupa alte surse, numai 15). Inca adolescenta, Martha a fost profund dezamagita de viata conjugala. Nasterea fiicei ei, un an dupa nunta, a fost extrem de dificila si a traumatizat-o grav. Dupa lungi perioade tensionate, relatia dintre cei doi soti s-a transformat in cele din urma intr-o calda camaraderie, fiecare cautandu-si, insa, consolarea in afara casniciei. In 1915, George Valentin Bibescu isi castigase deja reputatia de mare crai, dar nici Martha nu ramasese insensibila la insistentele unora dintre admiratorii ei.

Placere si datorie

"Bucurestii pareau un balci la care se scosese la mezat neutralitatea Romaniei" - avea sa-si aminteasca Martha Bibescu atmosfera anului 1915. Era, cu siguranta, printre martorii cei mai avizati. La Palatul ei de la Mogosoaia se intalneau pentru discutii informale reprezentanti ai tuturor beligerantilor, politicieni si militari, diplomati si agenti secreti. Chiar si Regele Ferdinand, sau Regina Maria treceau cateodata pe acolo. Gazda perfecta, Martha Bibescu stia sa-i faca pe toti sa se simta bine. "Ca loc in care se puteau culege informatii si influenta politicienii tarii, salonul Marthei a avut o valoare inestimabila pentru colonelul Thomson" - remarca Christine Sutherland intr-o biografie a printesei, adaugand: "A fost o ocazie unica de a imbina placerea cu datoria".
Nici lui Thomson nu ii mai era, insa, indiferent interesul Romaniei. El il aproba pe Bratianu, care cerea garantii si punea conditii pentru a implica tara in razboi. "O nota discordanta in atmosfera de interventionism grabit ce caracteriza pe atunci cercurile favorabile Aliatilor" - nota Martha Bibescu. Atitudinea colonelului britanic era intr-adevar surprinzatoare. In fond, fusese trimis de Londra tocmai pentru a precipita intrarea Romaniei in razboi. O explicatie ar putea oferi o insemnare fugara din jurnalul Marthei: "Asta seara, eu si Kit singuri la Mogosoaia. Trandafiri rosii... S-ar putea oare ca, intr-o buna zi, sa fiu sotia unui englez?"
Incendiul de la Posada
In septembrie 1915, colonelul Thompson a rugat-o pe Martha Bibescu sa-l ajute sa puna la adapost niste documente importante, care trebuiau ferite de priviri indiscrete. Thomson era convins ca acestea nu erau in siguranta in interiorul Misiunii britanice de la Bucuresti. Martha i-a propus sa le ascunda la cealalta resedinta a Bibestilor, de la Posada. George Valentin si-a dat acordul.
In ziua de 15 septembrie 1915, colonelul Thomson impreuna cu Frank Rattingen - prim secretar al Misiunii Britanice de la Bucuresti - soseau la Posada intr-un automobil incarcat cu cutii de carton. Acestea au fost descarcate, in vazul tuturor, si depozitate in mansarda corpului principal al castelului, chiar deasupra bibliotecii. Zece zile mai tarziu, un incendiu devastator izbucneste la Posada. Cand sosesc in graba, din Capitala, sotii Bibescu nu pot decat sa constate dezastrul. Splendida lor proprietate este o ruina. Odata cu documentele guvernului britanic, focul a mistuit tablouri valoroase, mobilier scump, covoare aduse din Persia, carti pretioase. Pagubele sunt imense. Din fericire nu sunt victime omenesti. Numai Pat, motanul siamez pe care Martha Bibescu il adora, este gasit carbonizat. Sosit la fata locului, colonelul Thompson noteaza: "violenta focului si coloratia flacarilor lasa sa se creada ca este vorba despre un incendiu criminal, aprins fara indoiala pentru distrugerea documentelor..."
Un an mai tarziu, Christopher Thompson si Printul Bibescu aveau sa se regaseasca in fata unui alt incendiu, infinit mai devastator.

Infern pe Valea Prahovei

In noiembrie 1916, dupa numai trei luni de razboi, doua treimi din teritoriul Romaniei se afla deja sub ocupatie germana. Caderea Bucurestiului era o chestiune de zile.
Generalul Radu Rosetti nota in memoriile sale: "Odata cu celelalte masuri in vederea evacuarii, s-a hotarat, la cererea Intelegerii, distrugerea puturilor si a rafinariilor de petrol. Thompson, colonelul (John Norton) Griffiths si George Valentin Bibescu, ajutati de echipe de specialisti, sunt insarcinati cu executarea distrugerilor. Acestea s-au executat in Valea Prahovei, mai cu seama in zilele de 20 si 21 noiembrie, 3 si 4 decembrie."
Autoritatile britanice se angajasera sa suporte paguba, asa ca operatiunea a obtinut si acceptul responsabililor marilor companii straine care controlau aceasta industrie. Directorul de la Standard Oil a comentat: "E o risipa condamnabila, dar, de vreme ce Guvernul britanic plateste... Dumnezeu a facut petrolul sa fie ars. Mai curand sau mai tarziu, cand si unde arde - mi-e tot una din moment ce mi-l platesti."
Cu toate acestea, operatiunile sunt dificile si primejdioase. Cand grupul ataca rafinariile si rezervoarele de la Ploiesti, trupele germane patrunsesera deja in partea de nord a orasului. Sabotorii isi risca viata intr-o cursa contra cronometru.
Printul Valentin Bibescu scrie in jurnalul sau de razboi: "Rezervoarele ridicate de la pamant, ca si tabla din care sunt facute, grea de sute de kilograme... proiectate pe cer si rasucindu-se la coborare ca frunzele moarte... coloane de fum inalte de sute de metri... se balanseaza ca niste turnuri bete deasupra unei mari incandescente... o ploaie de foc amestecata cu o grindina de funingine intarita..."
"Nero a fost nimic in comparatie cu noi" - ii telegrafiaza el Martei Bibescu, imediat dupa eveniment. Cei doi soti se vor revedea abia dupa terminarea razboiului. Printesa a refuzat sa paraseasca Bucurestiul ocupat de germani, ramanand sa ingrijeasca ranitii de la spitalul militar pe care il organizase in incinta Automobil Clubului Roman. George Valentin Bibescu, pe capul caruia germanii pusesera o recompensa, a plecat spre frontul din Moldova.
Nici colonelul Christopher Thompson nu avea cum sa ramana aproape de femeia iubita intr-un oras controlat de trupele germane. Dupa operatiunea de pe Valea Prahovei, el a revenit, totusi, in Capitala, expunandu-se unor riscuri uriase. Vroia sa-si ia ramas bun de la Martha Bibescu si sa se asigure ca aceasta se afla in relativa siguranta a spitalului de campanie. Se vor reintalni abia in 1920, la Paris.
Epilog
Daca Christopher Thompson nu a fost nici prima, nici ultima iubire din viata Marthei Bibescu, in mod sigur el i-a ramas devotat pana la sfarsitul vietii. Relatia lor a continuat vreme de 15 ani, dar mai mult de la distanta. Dupa razboi, Christopher Thompson a renuntat la cariera militara si s-a inscris in Partidul Laburist. Dupa cateva esecuri electorale, devine, in 1928, ministru al Aerului. A murit, in 1930, intr-un tragic accident de zeppelin.

Miruna MUNTEANU
Ziarul Ziua, Nr. 4089, 17 noiembrie 2007

"Bucurestiul este ambianta esentiala a ceea ce scriu" (Stelian TANASE in dialog cu Gabriela ADAMESTEANU)

2007-11-05T23:56:00.000+02:00

« Bucurestiul este ambianta esentiala a ceea ce scriu »

Am ajuns la filmul pe care il faci acum despre Bucuresti. In primul rand, cum ti-a venit ideea? In romanele tale exista un Bucuresti recognoscibil, faci parte dintre scriitorii bucuresteni.

Sunt nascut in Obor si Bucurestiul e personajul sau ambianta esentiala a tot ce scriu. Am trait la Bariera Vergului, in Obor, acum sunt in mahalaua Dracului. Partea asta stanga a Filantropiei e mahalaua Dracului, incepand de la Hanul Galben pana la Groapa lui Ouatu.

Hanul Galben, care a fost daramat in ultimii ani ai lui Ceausescu. Era pe Banu Manta.

Exact. Cum scriu mereu in carti ca apare Diavolul, ma simt in mediul meu. Dar serialul despre Bucuresti, pe care il inchei acum, vine tot din aceasta aplecare spre trecut. Sa stii ca trecutul e prezent. Sunt mai preocupat de inceputul sec. XX decat de inceputul sec. XXI. Nu ma uit la televizor. Stam, uite, acum de vorba, ceea ce fac in fiecare seara cu prietenii sau lucrez aici pe terasa. Nu citesc ziare, nu sunt un om informat, cum se crede. Sunt mai interesat sa citesc ziarul Universul din 1935 sau Seara din 1914 decat ziarul aparut dimineata. Pot sa am o perspectiva mai exacta asupra epocii si inteleg mai bine ce se intampla. Prezentul iti scapa intotdeauna printre degete. Emotional nu ma simt confortabil intr-o stare de lucruri care se schimba tot timpul. Am nevoie de certitudini. Romanul nu e cronica vietii cotidiene, cum isi inchipuie unii, cum nu este nici autobiografie. El este fictiune pura, o inventie.

Sa ne intoarcem la filmul Bucuresti - strict secret.

Serialul are 24 de episoade. E Bucurestiul vazut prin doua lupe. Una este aceea a povestii, a istoriei, in sensul de story. Si alta a unui loc. Am vrut sa spun ceva cu sens despre Bucuresti. Sunt foarte preocupat de zelul demolator al developerilor si al imobilistilor, al Primariei. Este o complicitate care ma ingrijoreaza. Am vrut sa prind anumite epoci. Exista mai multe orase Bucuresti, nu numai teritorial, dar si in timp, straturi-straturi. Vad acum ca in centrul istoric se face un lucru bun, se sapa si se dezveleste strada. Acolo este istoria Romaniei, a Valahiei, istoria Bucurestiului si noi o calcam in picioare, chiar la propriu. Am vrut sa ofer aceste povesti si o privire subiectiva asupra Bucurestiului. Cred ca Bucurestiul poate fi citit altfel decat a fost citit pana acum si secretul sunt povestile. Noi nu am citit adevaratele istorii din cauze politice si de istorie, lucru care ne-a transformat in ignoranta; noi am uitat, nu stim de unde venim. Trebuie sa refacem acest trecut, acest tesut; trecutul e un tesut. Trebuie adus la suprafata, ajutat sa se nasca, mosit. Ca o strada sa capete sens, trebuie sa stii ce s-a intamplat acolo, ce oameni au trait, ce evenimente au fost. Incerc sa fac acest lucru. E subiectul meu, cum spune un scriitor. Stau in arhive, la Academie, citesc ziare vechi, memorii, jurnale, stau de vorba cu oameni care au trait aceste evenimente si tot timpul apar mereu alte istorii. Ar fi pacat sa ma opresc la cele 24 de episoade.

Ai o limita in timp? Da-mi niste episoade, povesteste ceva.

Asasinarea lui Barbu Catargiu, furtul moastelor Sfantului Dumitru in 1918, de catre o patrula de soldati bulgari, Casa Poporului, Hotel Concordia, atentatul de la Senat. Sunt subiecte neliterare, din zona politica. Apoi sunt altele: cutremurele, incendiile, inundatiile, bolile, molimele, prostitutia. Dintre cele literare sunt cateva foarte interesante. De exemplu, sinuciderea lui Odobescu dintr-un amor nefericit. A fost tentativa de asasinare a lui Alexandru Davila, cu cutitul, un slujitor al lui. Am facut un episod despre tringhiul Natalia Negru, Dimitrie Anghel si St.O. Iosif, ultimul mort de sifilis la Spitalul Coltea. Dimitrie Anghel a tras asupra Nataliei, fosta sotie a lui Iosif care devenise intre timp sotia lui, si apoi s-a sinucis. Ea a scapat cu viata, el a murit. Am scris un alt episod despre Mihail Sebastian, cred ca e primul film care se face despre el. Am facut un episod despre Craii de Curtea Veche, cu Bedros Horasangian, care apare in film, apar si alti scriitori in film: Barbu Cioculescu, Ioana Ieronim, Mircea Cartarescu, Stefan Agopian. Incerc sa fac acest Bucuresti spiritualizat, dens de cultura, de istorie. Noi ne batem joc de el acum, il ignoram si il tratam cum l-a tratat si Ceausescu, ca pe o baraca. Cred ca am putea privi cu bun-simt la Bucuresti, sa facem lucruri mai mici, mai realiste si care chiar sa schimbe fata orasului. Am stat la New York o vreme si mi-a placut sa-l bat cu pasul. Daca intr-un restaurant a intrat Edgar Allan Poe, Roosevelt, sau Elvis Presley ori Marylin Monroe, acolo e o placa, sunt fotografii, semnaturi. Presa newyorkeza scrie, e foarte atenta la viata comunitatii. Presa noastra nu. De ce nu scrie ca aici a stat si a ucenicit Brancusi? - dau un exemplu. Sau Victor Brauner... Locurile sunt identificate, nu e un secret. L-a intrebat cineva pe Barbu Brezianu, el ar putea sa ne spuna, e cel mai mare expert din lume in Brancusi: care sunt urmele lui Brancusi in Bucuresti? Nu stim nimic. Brancusi este tot ce inseamna maxima valoare in secolul XX in sculptura, el este piatra kilometrica in sculptura lumii. Nu e nici o urma in Bucuresti unde sa se spuna ca a trecut pe aici, aici a invatat.

Iar masacrul caselor vechi continua...

Da. Dau un exemplu. Intre Cazinoul Victoria, fosta Ambasada Germana, si casa lui Barbu Catargiu, urmatoarea, in fata Academiei Romane, a fost Institutul de Fete Moteanu, unde invata toata protipendada. Aceasta cladire din Cal. Victoriei a disparut intr-o noapte, acum cateva luni. N-a reactionat nimeni. Este un dezastru si el continua. Asemenea cladiri dispar in fiecare zi. Academia ar trebui sa se sesizeze, istoricii, oamenii de cultura, presa si sa nu-i lase pe lacomii devastatori ai Bucurestiului sa continue. Acum vor sa ia Bordeiul, sa faca mall-uri in mijlocul orasului. Trebuie opriti. De ce spun asta? E si o ratiune practica. Nu sunt un visator. A fost o sesiune la Academie despre Bucuresti si Videanu ar fi spus ca aceia care avem aceasta perspectiva a trecutului suntem niste visatori. Nu. Cultura si sarmul, amprenta istorica a unui oras face bani. Lumea se duce la Paris sa vada muzee, palate, cafenelele unde veneau scriitori, artisti, locurile cu o incarcatura culturala. Nu se duce sa vada HLM-urile si nici autostrazile Parisului, se duce sa vada cultura. Si la Londra, si la Roma. Roma traieste din turismul cultural. Noi uitam asta. La Bucuresti n-ai ce sa vezi. Daca vrem sa facem bani la Bucuresti, trebuie sa facem cultura. In ciuda a tot ce spun cei care fac afaceri in Bucuresti si-l devasteaza. Oricum, fac acest film despre Bucuresti ca sa-l evoc, pentru ca as vrea sa intelegem mai bine ce e cu acest oras paradoxal. Oamenii nu stiu si n-au nici o vina. Dar noi, ca oameni de cultura, pardon de expresie, putem sa facem lucrul asta. In loc sa scriu un roman, am preferat sa fac acest serial despre Bucuresti.

Cand incepe?

Se va da o data pe saptamana, incepe la jumatatea lui septembrie si va tine pana la vara. Sunt multe povesti prea putin spuse. Povestea Martei Bibescu cu colonelul Thompson, povestea Zarazei, a lui Mihail Sebastian si a premierei Stelei fara nume, povestea de dragoste a Licai Gheorghiu cu Ginel Placinteanu. Oamenii vor sa auda povesti. De exemplu, a asasinarii primului prim-ministru al Romaniei, Barbu Catargiu, in 1862.

Asta spune ceva despre noi, cei atat de blajini.

Nu suntem blajini. Romanul este violent, dupa perioade de pasivitate, pune mana pe arma. Este un sir lung de asasinate politice in sec. XX, in secolul XIX a fost numai acesta. Ne omoram cu fervoare politicienii. Ideea ca Romania a scapat de violenta pentru ca a intrat in UE e o falsa idee. Maine scoate un general tancurile pe strada fara nici o problema.

Tu crezi?

Da. Ce credem, ca, dintr-o data, suntem intr-un paradis ? Nu. Suntem in pline conflicte care adesea se rezolva cu violenta. Romania va mai cunoaste destule episoade tulburi. Nu am intrat intr-o zona in care istoria a murit. Istoria continua, cu violentele ei, cu cruzimile ei, cu lupta intre diferite grupuri de interese. Nu se termina istoria cu intrarea Romaniei in UE , cum nu s-a terminat nici cu 22 decembrie ‘89. Toata lumea crede ca intram intr-o perioada de pace senina, ca ne apucam de treaba si o sa fim o tara prospera. Suntem intr-o perioada foarte tulbure, care ne-a impiedicat sa scriem, dar ne-a dat mult material. Dar iti trebuie si timp sa ingurgitezi asemenea materie: mineriade, tradari, coruptia masiva la care am asistat si asistam in ultimii 17 ani. E o istorie spectaculoasa si noi scriem despre ea.

Stelian Tanase in dialog cu Gabriela Adamesteanu; Revista 22, Suplimentul Bucrestiul Cultural nr. 30, august, 2007.

Zaraza All Inclusive (Stelian TANASE)

2007-11-05T14:57:00.000+02:00

Fac un serial documentar Bucuresti-strict secret. Scotocesc subteranele orasului si ii scot la suprafata amintirea. Spun povesti ramase prin arhive. Ma ocup, fireste, de istorii reale, petrecute cindva, cu personaje istorice reale: Tolstoi (ajuns aici in 1854, in timpul razboiului Crimeii), Martha Bibescu, Natalia Negru & St.O Iosif & Dimitrie Anghel, Mihail Sebastian s.a. Uneori, rar, ma ocup de personaje literare: Craii de Curtea-veche si Zaraza. Craii au un corespondent in istoria reala a Bucurestiului. in 1802, o ceata de vagabonzi si cersetori, tilhari, homeless, era cit p-aci sa dea foc orasului si l-au instalat domn pe Melanos Bocceagiul, unul de-al lor. Dar ei nu au fost prototipul pentru Pirgu, Pasadia & Co. Mateiu Caragiale a uzurpat numai brand-ul, cum zicem azi. Niste pierde-vara, declasati, marginali, intr-o lume care o luase razna. Restul e fictiune, nu tacere. Un caz aparte este si Zaraza, titlul unui tango celebru, dupa numele unei femei. Nascut la Buenos Aires, tangoul face victime reale/imaginare la Bucuresti. Autorul, Mircea Cartarescu, a imaginat cum o foarte frumoasa femeie ajunge sa fie iubita unui preabinecunoscut dizeur din anii ’30-’40, Cristian Vasile. ii spune Zaraza, ca in tangoul argentinian, compus de Tagle Lara si cintat de Carlos Gardel. Ajunge si in Europa, la Paris, putin mai lesinat, cam languros, parca lipsit de patima pe care o avea la Buenos Aires. Patima asta, care imi place la tango, o reface o jumatate de secol mai tirziu Astor Piazzola, intr-o versiune focoasa, sumbra, funerara aproape. Cu ea am ilustrat episodul Zaraza, nu cu versiunea buna pentru Europa din anii ’30. Totdeauna „amorul“, pasiunea oarba, se leaga de moarte. Carlos Gardel a cazut cu avionul la 40 de ani, lasind damele romantioase neconsolate. Tangoul are tragediile lui. in epoca, lumea isi exprima sentimentele prin tango. Ajuns la Bucuresti, devine, cum scrie Cartarescu, un „Lili Marlen al Bucurestiului“. Intrat in repertoriul lui Cristian Vasile, il face popular peste noapte. Dizeurul a existat, nu e fictiune, cum am fi tentati sa credem. Facea, alaturi de Titi Botez, Jean Moscopol si Zavaidoc (ceva mai in virsta), garnitura de linia intii. Vasile cinta pentru mai multe case de discuri, Columbia, Pathe Marconi etc. Avea contracte, inregistra la Viena si Berlin. A fost chiar reprezentantul acestor firme in Romania… El ar fi avut o iubita, pe nume Zaraza, nume identic cu al tangoului. Autorul incepe aici sa patineze pe real, sa fabuleze, sa ne spuna o poveste. Zaraza atrage privirile, il face invidiat pe cintaret. Totul devine zvon, folclor, mit. Lumea este incintata de „realitatea“ tangoului, care cinta un personaj „real“ si iubirea pentru tinara femeie pe care o poti intilni in viata reala, in restaurantul unde cinta Vasile sau pe strada. Melodrama e aici in elementul ei. Fictiunea se bazeaza pe o presupusa rivalitate, „pe viata si pe moarte“, dintre Vasile si Zavaidoc. Zavaidoc, odata ridicata steaua lui Vasile, se vede uitat. Bucurestiul „cartaresciensis“ din anii ’40 e teatrul de lupta al mai multor bande de gangsteri. Lucru real, gangsterii romani, in uniforma sovietica sau in civil, controlau orasul. Cam cum se intimplase la Chicago in anii marii crize. Cartarescu impune aceasta citire a orasului si epocii: ca una a rivalitatilor celor doi cintareti, dublati de rivalitatea bandelor. Zavaidoc, „minteste“ autorul, se plinge lui Berila. O fictiune? Cartarescu zice ca a inventat totul. Dar Berila a existat. A fost, probabil, cel mai fioros bandit din anii ’30, a avut multe crime la activ, condamnat la ocna pe viata. Avea si simpatia presei, careia Berila ii oferea mereu subiecte grase menite sa salte tirajele… Nu mai zic de consemnarea ispravilor lui – intr-o noapte ucisese sase persoane pentru maruntis. Fireste, mai erau si evadari spectaculoase, repede descrise de jurnalist. Berila – ca si Tomescu, Terente, Coroiu si alti banditi – era privit ca un Jessie James sau Joe Dillinger; un erou care infrunta sistemul si scapa politiei. Dar si ca un asasin feroce; violenta face casa buna cu tirajele. Lui Berila, sa spunem, ii placea publicitatea… Am citit in presa timpului zeci de articole despre cariera sa singeroasa. Facea prima pagina, cu nonsalanta. Geo Bogza, aflat vremelnic in inchisoarea Vacaresti, imparte celula cu el. Ba si scrie despre Berila cind iese de acolo, dupa zece zile, in care presa a vuit. De ce era Bogza pus la popreala? Era acuzat de „atentat la bunele moravuri“ si „pornografie“, dupa ce a retiparit Poemul invectiva. Era „recidivist“, pentru ca mai poposise la Vacaresti cu cinci ani mai devreme, sub aceeasi acuzatie. Berila, zice Cartarescu, refuza sa il ucida pe Cristian Vasile, nu de teama, ci pentru ca era prea lata. Vasile era celebru, ca si prezumtivul asasin, de altfel. Ca si cel care instiga la crima. Dar ca sa nu il refuze, erau prea legati, ii propune, in schimb, s-o ucida pe Zaraza, preafrumoasa iubita a rivalului. E aici sofisticarie orientala. Subtilitati de pustiu, de Balcani, de tiganie grea, de ocna, ceva pervers. Adica in loc sa iei viata cuiva, i-o lasi, dar il chinui pina la moarte, luind viata iubitei. Subtire, nimic de zis. Tortura absoluta. Nenorocirea se intimpla, ca in orice melodrama serioasa. Vasile, neconsolat, incearca sa se sinucida cu terebentina. A esuat, dar s-a retras din „cintat“, in prea mare suferinta dupa disparitia iubitei sale. Fura urna in care se afla cenusa Zarazei si, vreme de mai multe luni, inghite cenusa cu lingurita. Uniunea dintre amanti se face astfel dincolo de moarte etc. etc. Melodrama, melodrama. Povestea a circulat in Bucuresti decenii, de unde o afla si Cartarescu, prin intermediul lui Nicolae Manolescu. Sint aici povesti in povesti, imagine repetata in oglinda. Un exemplu: istoria ne spune ca pe Vasile nu terebentina l-a scos din circuit, ci faptul ca a facut noduli pe coardele vocale, boala banala la cintareti. O sinucidere era insa mai potrivita pentru o poveste. Nu mai spun ca, la tigani, mortii se ingroapa, nu se incinereaza. Dar momentul culminant al povestii ar fi fost ratat, ca sa nu zic inexistent. Asta-i fictiunea. in realitate, Vasile, asa cu coarde vocale arse, cu amintirea Zarazei etc., a putut fi intilnit pina tirziu in epoca postbelica. A murit la Sibiu in 1974. Multi pretind ca l-au vazut si, fireste, ca stiu povestea chiar de la el. Artificiu obisnuit pentru a da credibilitate inventiei. Pe seama „sursei autentice“ se poate spune, „imagina“, orice. Asadar, exista un tango intitulat Zaraza si o femeie superba cu acelasi nume. Unii au zis ca Vasile ar fi scris el acest tango, inspirat de tinara lui iubita. Sau ca i l-ar fi scris la cerere Ionel Fernic, compozitorul aviator, cazut cu avionul in mod tragic (va amintiti de sfirsitul lui Gardel? Tangoul este si o tragedie – un fum de tigara, un vis neincheiat – nu numai alipirea trupurilor incinse intr-un port argentinian, vezi Borges). Nu e adevarata povestea cu Fernic. Autorul este argentinian, cum am spus, se numeste Tagle Lara. Cartarescu, ca un autor care se respecta, dispune cum vrea de elementele povestii. Aici face unirea pina la confuzie intre: 1. o femeie cu nume necunoscut, ucisa intr-o noapte, episod descris in cronica judiciara din presa vremii, 2. frumoasa iubita a lui Cristian Vasile si 3. un tango celebru, intitulat Zaraza. Apropo, nu avem o fotografie a femeii, sa ne dam seama cit era de frumoasa. Poate e mai bine asa. Nu avem decit sa visam, fiecare cu Zaraza lui. Cum continua povestea? Un om al lui Berila, poate chiar el, o asteapta intr-o noapte pe Zaraza si ii taie beregata. Zaraza iesise sa cumpere tigari iubitului ei, intors de la program. Drama s-a declansat. Are si un aer „grecesc“, tragic, inexorabil. Zavaidoc, presupusul rival al lui Vasile, va muri la putin timp dupa crima, de cancer (15 ianuarie 1945), poate ajuns de blesteme. Fara sa mai apuce sa se bucure de nenorocirea pe care o provocase rivalului sau. Zaraza a provocat, de la aparitia ei in Romaia literara, destule replici. Stefan Agopian „are o obsesie Zaraza“, zice Cartarescu, „Agopian neaga armeneste“. Oricum, Agopian scrie propria lui varianta a Zarazei. A avut si un proiect: sa scoata un volum in care mai multi autori sa scrie o istorie a Zarazei. Lucrul nu s-a facut, desi ar fi fost un exercitiu extrem de interesant, tip „tema cu variatiuni“.Exista un frison pe acest subiect si printre cineasti – sint destui dornici sa ecranizeze povestea. Unii s-au amorezat complet si alcatuiesc un fel de secta – cam cum avea Mateiu Caragiale, club format de iubitorii Crailor de Curtea-Veche, patronat de Ion Barbu. Sau, in zilele noastre, Apunake, eroul lui Grigore Cugler. Autor redescoperit, inconjurat si el de fani imperturbabili si devotati. Altii – dimpotriva – s-au grabit sa vineze inadvertentele istorice ale textului, sa indice detaliile care nu se potrivesc. Cui ii pasa, totusi? Cele opt pagini ale lui Cartarescu au prins… Mi-e indiferent daca e fictiune sau o istorie documentata in arhive. Relatia fictiune/istorie e esentiala aici. Autorul s-a amuzat scriind o melodrama, ca exercitiu, cum marturiseste in interviul filmat. Zice ca a inventat numele lui Berila si al circiumilor „Vulpea rosie“ si „ingerasul“. Povestea – asa cum e spusa – creeaza iluzia ca este o istorie reconstituita. Sint folosite detalii istorice minutioase, chiar daca uneori inexacte. Tonul este dat, vocea narativa pare un cronicar sobru care citeaza documente de arhiva. E ca-n bancul „film inspirat dintr-o poveste adevarata“. Si scriitorii abuzeaza de cacialmaua asta. Cititorul si spectatorul trebuie captati. Sa creada ca basmul s-a intimplat aievea, ca si lui i s-ar putea, ca atare, intimpla ceva asemanator. Se creeaza mituri, folclor, „se compatimeste impreuna“ cu personajele si intimplarile lor (ne)fericite. Filmul, romanul sint de fapt basme, din aceasta perspectiva, cu aparenta strict observata a „realitatii“. Al doilea element impregnat de fictiunile cele mai desantate, de fapt. Aici jocul se rastoarna. Personajul devine persoana reala; nu invers, ca in alte situatii. in episod am inventat un reporter care transmite stiri „de la fata locului“, relateaza ca pe niste news ceea ce se intimpla in fictiunea Zaraza; am pus un actor sa joace rolul reporterului pentru a sublinia artificialitatea situatiei, muchia dintre realitate si fictiune, stirile sint o inventie, o fictiune – oglinda unei fictiuni de baza, Zaraza; o inventie ca oricare alta… Continui astfel conventia propusa de autor. Un gag postmodern. Ideea e sa incurc privitorul acestui episod; important e un telespectator mediu, oarecare, pe care il vreau prins in mrejele povestii, asa cum un prestidigitator face sa apara/dispara sirene, porumbei, esarfe… Alt personaj, alta fictiune este orasul. Bucurestiul din anii ’45-’46 e vazut ca un Chicago balcanic, prada bandelor de gangsteri. Cartarescu, fara sa fie un istoric sau amator de arhive, „vede“ orasul. Are o viziune a lui. „Literar“, o imprumuta de la Buenos Aires, asa cum e descris de Borges. Pune in circulatie, pentru a crea iluzia „veridicitatii“ de care vorbeam, nume reale. Berila, de exemplu. La Bariera Vergului, unde am copilarit, amintirea lui era inca vie in anii ’60, pentru ca pe acolo tilharea si avea o ascunzatoare unde locuia cu ibovnica, undeva pe la soseaua Catelu. Numele lui era rostit cu teama si admiratie, dupa imprejurari. A existat si localul „Vulpea rosie“, de pe strada Selari. Cladirea, azi in paragina, cu firma ponosita, „Hermes“, si ferestre oarbe, exista. Autorul zice ca a inventat toate aceste nume. Autorii sint niste mistificatori incurabili. Asta-i face scriitori.

Stelian Tanase

Observator Cultural Nr. 393, 1. Noiembrie 2007

Amantul Licai Gheorghiu, exterminat in inchisorile comuniste (Miruna MUNTEANU)

2007-11-05T13:10:00.000+02:00

Medicul Gheorghe Placinteanu a platit cu viata idila sa cu fiica favorita a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Liderul Partidului Comunist Roman nu a suportat ideea ca un "burghez" cu "origine nesanatoasa" si apucaturi "reactionare" i-ar putea deveni ginere. Extrem de grijuliu si posesiv cu cele doua fiice ale sale, Gheorghe Gheorghiu Dej avea o slabiciune exagerata pentru prima sa nascuta, Lica (Vasilica). Ii indeplinea fara ezitare orice capriciu, fie ca era vorba despre rochii ale marilor case de moda pariziene, sau despre construirea studiourilor de film de la Buftea. Si-a iesit, insa, din minti atunci cand Lica s-a indragostit nebuneste de Gheorghe Placinteanu, un medic chipes, dar cu "dosar prost". In ciuda amenintarilor paterne, relatia a continuat timp de circa un an. Cei doi amanti isi faceau planuri de casatorie - desi Lica era maritata si avea acasa 3 copii. Apoi, Placinteanu este arestat, judecat si condamnat la cinci ani de inchisoare, sub acuzatia de complicitate la specula. Lica Gheorghiu jura ca il va astepta. Apare imediat un nou dosar. Urmeaza un nou proces si o noua sentinta. Mai aspra: 15 ani de munca silnica. Doi ani mai tarziu, la 1 mai 1961, Gheorghe Placinteanu moare in penitenciarul de la Ramnicu Sarat. Avea numai 36 de ani.
In 1968, la aproape un deceniu de la evenimente, cazul a facut obiectul unei anchete, ordonata de Ceausescu. Noul lider comunist incerca sa copieze modelul lui Hrusciov, care demascase ororile staliniste, distantandu-se de predecesorul sau. Securitatea a documentat cu abnegatie crimele lui Gheorghiu-Dej, scotand din arhivele secrete dosarele Patrascanu, Stefan Foris, sau Placinteanu. Documentele anchetei din 1968 - din care spicuim in premiera - retraseaza o tragica poveste de dragoste, dar, mai ales, dezvaluie cruzimea, cinismul si lipsa de scupule a elitelor comuniste.

"Printesa rosie" si burghezul criticat in "Urzica"

Cand l-a intalnit pe Gheorghe Placineanu, Lica Gheorghiu avea 30 de ani si trei copii mici acasa. Era maritata cu Marcel Popescu, jurist de profesie, prezentat lui Gheorghiu-Dej de catre Bodnaras si devenit ulterior ministru-adjunct la Camera de Comert. Pe Lica, insa, viata de familie nu o multumea. Se visa o mare artista, o stea a ecranului. Jucase, deja, in multe filme, alaturi de cei mai talentati actori ai momentului. Prezenta ei in distributie asigura oricarei productii bugete si facilitati altfel greu de imaginat. Se spunea, in epoca, despre Lica Gheorgiu ca "nu e talentata, dar e tare-n tata". Luxul pe care il afisa cu ostentatie ii atrasese porecla de "Printesa Rosie".
Pe Gheorghe Placinteanu, Lica l-a cunoscut in casa surorii ei, Tanti. Intalnirea celor doi a fost rezultatul unei coincidente. Un joc al destinului. Tanti era maritata cu popularul cantaret Cezar Grigoriu - membru in celebrul Trio Grigoriu. Intr-o zi, cei doi soti intrasera intr-o braserie din centru Bucurestiului, dar toate mesele erau ocupate. Un barbat elegant le-a facut semn sa se apropie si i-a invitat sa ia loc langa el. Era Gheorghe Placinteanu. Cei trei s-au imprietenit si au schimbat numere de telefon. Apoi au inceput sa se viziteze.
In apartamentul lui Tanti si Cezar Grigoriu, Placinteanu a intalnit-o pe Lica Gheorghiu. Idila a inceput aproape imediat. Lica s-a indragostit fulgerator de tanarul medic, cu patru ani mai mare decat ea si cu mare succes la femei. Desi, in mod evident, veneau din lumi complet diferite. Cat de mare era prapastia dintre cei doi arata un "referat" intocmit, in octombrie 1958, pentru dosarul de "cadre" al lui Placinteanu. In reproducem integral:

REFERAT

Dr. Placinteanu Gheorghe:

- Nascut la 3 decembrie 1924 in Iasi
- Nationalitatea: romana- Originea sociala: mic burgheza
- Studii: absolvent al Facultatii de Medicina- Profesia de baza: medic
- Functia actuala: medic la Spit. Chirurgie osoasa
- Starea civila: casatorit
- Ce limbi cunoaste: franceza

Din anul 1931 pana in anul 1935 a urmat scoala primara la Barlad si Iasi, iar din anul 1935 pana in anul 1942 a urmat liceul la Iasi, iar din anul 1943 se inscrie la Facultatea de Medicina din Iasi, apoi se refugiaza la Alba Iulia si lucreaza ca extern la Spitalul de zona interioara 285. Anii 2 si 3 ai facultatii i-a facut la Sibiu.
In anul 1947 se reintoarce la Iasi, unde termina cursurile facultatii in anul 1949. Tot in acest an este numit ca medic consultant la fabrica "Muncitorul", la Cristian, regiunea Stalin, unde functioneaza pana in luna septembrie acelasi an, cand este numit medic secundar la Spitalul de ortopedie din orasul Stalin, unde functioneaza pana in anul 1951. Paralel cu aceasta functie a mai functionat din 1950 si ca medic consultant la Spitalul I de chirurgie ortopedica Bucuresti, pana in anul 1957, luna decembrie cand se transfera la Spitalul chirurgie osoasa a raionului "23 August" ca medic secundar unde este si in prezent.
Tatal sau este medic sef sectie obstretica si ginecologie la Spitalul Cantacuzino, iar mama sa este profesoara la Institutul de canto. Are o sora care este regizor teatral la Teatrul Cinematografic Bucuresti.
Tov. dr. Placinteanu este casatorit, sotia sa este casnica. (In realitate, la acea data Placinteanu era deja divortat - n.n.)
Tov. Placinteanu Gheorghe in trecut nu a facut parte din nici un partid politic, insa a facut parte din cercurile de studenti reactionari care sfidau miscarea democrata studenteasca si lupta clasei muncitoare. A avut o atitudine dusmanoasa fata de cei lipsiti de mijloace materiale.In timpul studiilor a fost un element neserios si nu dadea importanta cursurilor predate. Datorita acestei comportari, nu a reusit sa-si insuseasca cunostintele necesare.
In prezent, ca medic secundar la Spitalul Chirurgie osoasa TBC, a dat dovada de nepasare fata de ingrijirea bolnavilor, priveste munca profesionala cu superficialitate.
In specialitatea sa, este pregatit mediocru si nu se straduieste ca sa-si insuseasca cunostintele necesare, este comod, ingamfat si se ocupa de a-si crea popularitate ieftina laudandu-se ca are legaturi cu oameni mari; mai mult, nu respecta disciplina muncii, fiind apreciat ca un element rau in randurile corpului medical.
Din punct de vedere politic, nu este sindicalist, iar din luna decembrie 1957 de cand a fost transferat in unitatea respectiva cand i s-a cerut sa prezinte carnetul de sindicalist si sa plateasca cotizatia, a raspuns ca nu este sindicalist, refuzand de a plati cotizatia de sindicalist, nu participa la viata politica din unitate, nici macar la sedintele sindicale care se organizeaza, a fost criticat in nenumarate ori, pana si in revista "Urzica", datorita lipsurilor grave de care a dat dovada.
Consideram ca datorita comportarii sale si a felului cum munceste, nu dovedeste a fi atasat clasei muncitoare si nu corespunde de a participa la Congresul medical de la Praga.
"Este important de subliniat ca referatul de mai sus a fost redactat inainte ca legatura dintre Placinteanu si Lica sa devina cunoscuta.

O iubire cu probleme

O relatare detaliata despre evolutia povestii de dragoste dintre Lica Ghoerghiu si Gheorghe Placinteanu ofera fostul sofer personal al "Printesei Rosii" - capitanul Irimie Ioan din Directia XI-a, Serviciul V. Acesta isi amintea, in 1968, intr-o declaratie data la Securitate:
"Prin luna martie (1958 - n.n.), Lica Gheorghiu a organizat o masa la matusa ei Gina Agheluta, unde mi-a prezentat pe Dr. Placinteanu. La masa am auzit unele felicitari si urari in cinstea tinerilor. Sub masca nuntii de aur a bunicilor s-a facut si logodna lui Placinteanu cu Lica Gheorghiu.
De atunci mergeam des la Spitalul Brancovenesc, la Sectia Ortopedie, de unde il luam pe Dr. Placinteanu sau ii duceam diverse lucruri.
Am fost trimis de mai multe ori in Calea Victoriei nr. 2 la etajul IV unde locuia Dr. Placinteanu. Aproape in fiecare zi o duceam pe Lica la adresa amintita si asteptam pe o strada dosnica. De multe ori ramaneam la aceasta adresa. Pe parcurs am inceput sa-l cunosc mai bine pe Dr. Placinteanu - era o fire vesela, foarte inteligent, se purta frumos, respectuos, dar avea viciul alcoolului.
Mai tarziu, am inceput sa-l duc acasa la Lica, in str. Herastrau nr. 13. Au fost si parintii lui Placinteanu, mai des venea sora lui, Sorana Coroama.In luna mai am primit ordin sa pregatesc o masina pentru drum. Va face Lica un drum singura. Dupa doua zile am fost chemat de col. Ravasila si intrebat unde este Lica si ordin sa o gasesc. Am gasit-o in str. Pictor Mirea, la locuinta lui Ionel Roseanu, am raportat si am fost intrebat daca este si Dr. Placinteanu.
In cadrul unui instructaj facut de col. Ravasila, spunea ca Placinteanu a fost un conducator legionar impreuna cu toata familia si este periculoas, sa interzic sa mai intre in obiectiv si nici la locuinta tov. Lica Gheorghiu. Posturile au primit ordin in acest sens si nu mai aveam voie sa-l mai duc cu masina.
Lica si Placinteanu au continuat sa se intalneasca prin diferite locuri, la matusile ei, la prieteni si in localuri marginase.
Din cate cunosc de la Lica, tatal ei nu este de acord sa intretina legaturi cu Placinteanu si nici nu vrea sa auda de asa o casatorie. Dar Lica imi spunea: <>
Cand Lica era vizitata de tatal ei, se auzea scandal si discutii foarte aprinse la adresa lui Placinteanu. S-au luat masuri sa nu mai aiba nici o masina, sa nu mai poata pleca. Eu eram trimis la garaj pana la noi ordine.
Discutiile purtate de Lica si Placinteanu in fiecare zi erau in jurul unei probleme: aprobarea de la tatal ei pentru a se casatori; intotdeauna se consolau unul pe altul sa mai astepte, poate il lamurim.

Arestarea.

Lica ameninta cu sinuciderea

Situatia s-a inrautatit dupa ce Lica Gheorghiu a plecat la Piatra Neamt, la turnarea filmului "Avalansa", insotita de Gheorghe Placinteanu. Acesta a ramas cu ea timp de doua saptamani. Dej a fost imediat informat, desi se afla la mare, la Eforie Nord. Represaliile nu au intarziat. Soferul Licai Gheorghiu povesteste:
"Dupa turneul de la Piatra Neamt, am observat ca Lica si Placinteanu se intalneau mai rar si nu in acelasi loc. Se pleca mai mult la Predeal, Brasov, afara din Bucuresti.
Intr-o seara, prin luna iulie-august, nu imi amintesc exact, am plecat la Predeal; pe drum, Lica si Placinteanu se uitau mereu inapoi si discutau ca o masina se tine incontinuu dupa noi. Seara am dormit la Hotelul Carmen Silva din Predeal. Eu cu Placinteanu am stat la restaurant pana tarziu. Lica s-a culcat. La o masa era un grup de patru indivizi care ne supravegheau toate miscarile.
Dimineata am plecat la Bucuresti. La intersectia de la Snagov am luat-o la stanga, la vila de la Snagov. Lica si Placinteanu au urcat in vila, iar eu am plecat dupa alimente la Muntenia. Pana bucatarul a pregatit, am iesit pe debarcader unde a aparut un individ care m-a intrebat TCu cine esti in vila?". Am refuzat sa raspund si m-a bruscat in apa, imbracat, apoi a disparut.
Pe la orele 16:00, am luat pe Lica si Placinteanu si am plecat la Bucuresti, unde erau invitati la masa la cineva. Am lasat mai intai pe Dr. Placinteanu acasa in Calea Victoriei nr. 2, sa se imbrace, si am plecat cu Lica in Herastrau nr. 13.
Asteptand in strada, a aparut Lica plangand: TRepede la Dr. Placinteanu, ca a fost arestat de un procuror. Am sosit la locuinta lui Placinteanu si m-a rugat sa o insotesc sus. Lica a sunat la sonerie dar nu a raspuns nimeni. Atunci, disperata, a batut in usa, usa s-a deschis si am intrat in apartament. De dupa usa am fost lovit cu tocul unui pistol in cap, am rezistat, am fost legitimat si dezarmat, injurat ce caut acolo; au inceput discutii intre Lica si grupul care facea perchezitie in apartament. Cetateanul care m-a lovit in cap si care conducea acest grup era un barbat brunet si cu dinti de metal, de statura mijlocie.
Dupa cateva minute am fost dat afara si bruscat. Lica a mai ramas discutand cu barbatul cu dinti de metal.
Din Calea Victoriei, Lica a avut o intalnire scurta cu familia Dr. Placinteanu, apoi ne-am invartit de cateva ori pe la poarta locuintei lui Draghici. Nu a intrat, pentru ca era acasa Martha Draghici cu care nu era in relatii bune.
Am venit acasa cu Lica in str. Herastrau, unde am fost chemat la telefon de col. Ravasila, care m-a intrebat ce este nou. Eu am raportat cele petrecute si am primit ordin sa iau toate masurile ca sa nu se mai intample ceva cu Lica, care a spus ca se va otravi.
Timp de o luna, Lica nu s-a mai intalnit cu nimeni afara de sora lui Placinteanu; in fiecare zi faceam cate o tura pe Vacaresti, poate reuseste sa-l vada pe Placinteanu.
In vizorul Securitatii.

Documentele anchetei din 1968 par sa sugereze ca Securitatea a intrat pe firul "afacerii Placinteanu" nu sesizata de vreun membru al familiei Dej, ci absolut intamplator - la cateva luni bune dupa ce Lica incepuse sa-si aduca amantul in vizite la rude. Din momentul in care "organele" au raportat legatura "suspecta", ordinul a fost clar: toata forta Securitatii s-a dezlantuit impotriva nefericitului care indraznise sa spere la mana "Printesei Rosii". Iata, in acest sens, declaratia colonelului (in rezerva, in 1968) Isidor Hollinger:
"Am urmarit cazul PLACINTEANU GHEORGHE in urmatoarele imprejurari:
La inceputul anului 1959, din filajul unui diplomat belgian si a sotiei sale, a rezultat ca Dr. PLACINTEANU Gh. s-a intalnit cu sotia diplomatului belgian (ARNSTEIN), apoi s-a intalnit in fata sediului Crucii Rosii cu LICA GHEORGHIU, fiica lui Gheorghiu Dej.
Cand mi s-a adus aceasta nota de filaj de catre tov. ILIE MIHAI (sau tov. VASILESCU, seful serviciului de pe atunci), am convocat pe col. MARINESCU, seful filajului si echipa ce a fixat fapta si, din relatarile si discutiile purtate, m-am convins ca fapta este reala.
Am luat materialul si l-am prezentat lui DRAGHICI ALEXANDRU, care era seful meu direct. Mi-a spus sa las nota la el. A doua zi m-a chemat si mi-a spus ca a aratat nota tov. Gheorghiu Dej, ca se cunoaste ca PLACINTEANU GHEORGHE are relatii cu LICA GHEORGHIU, ca el vrea sa se infiltreze in familia Gheorghiu Dej si ca trebuie impiedicat acest lucru.
Mi-a dat ordin sa urmarim pe PLACINTEANU GHEORGHE, sa-l punem in filaj, sa facem investigatii, sa-i punem in interceptare telefonul si sa strangem toate datele despre el si familia sa.Mentionez ca pana la acea data PLACINTEANU nu ne-a aparut in vreo lucrare de spionaj, insa detinem date (nu-mi amintesc cum ne-au parvenit) ca PLACINTEANU impreuna cu un Dr. ROGOZ se ocupa cu contrabanda de ciorapi pe care-i comercializeaza.
Nu-mi amintesc daca ciorapii ii primise de la sotia diplomatului.Eu am dat ordin col. MARINESCU ION, seful filajului de atunci si loctiitorul meu, sa-l puna in filaj pe PLACINTEANU GHEORGHE, am cerut interceptarea telefonului si am dispus ca tov. ILIE sa intocmeasca o fisa cu tot ce se cunoaste despre PLACINTEANU si ROGOZ.Atat din filaj cat si din supravegherea telefonului nu a rezultat vreo noua suspiciune sau culpa privitor la PLACINTEANU GHEORGHE.
In afara de unele legaturi banale fara importanta operativa, apareau legaturi frecvente cu LICA GHEORGHIU, cu care se intalnea in oras si care-l vizita la domiciliu.
Conform ordinelor primite de la DRAGHICI ALEXANDRU, eu informam imediat pe DRAGHICI ALEXANDRU despre aceste intalniri."

Dosare fabricate la ordin

Securitatea primise misiunea sa adune materiale compromitatoare despre amantul Licai Gheorghiu si sa-i incropeasca acestuia un dosar penal. O sarcina care s-a dovedit dificila. Politia politica a regimului merge pe doua piste: presupusa "contrabanda" cu ciorapi, dar si legatura cu cercuri "reactionare". Pentru acest al doilea cap de acuzare, va fi sacrificata o "victima colaterala". Colonelul Isidor Hollinger explica:
"Din datele stranse din arhiva, din investigatiile facute la Iasi de unde era originara familia PLACINTEANU, a rezultat ca un unchi al lui PLACINTEANU GHEORGHE, numit PLACINTEANU ION ar fi avut legaturi cu KILLINGER ar fi fost in Germania trimis de acesta si ar fi scris in ziarele din acea vreme o serie de articole cu caracter fascist. Am gasit aceste articole la Academie si le-am fotocopiat.
Alte materiale in acest caz nu am putut obtine, fapt ce-l nemultumeste pe DRAGHICI ALEXANDRU.
Analizand cu el materialul ce-l detineam, mi-a dat dispozitie sa arestam in secret pe PLACINTEANU ION si Dr. ROGOZ sa-l depunem la inchisoare la dispozitia Directiei a II-a si sa fie anchetati de ofiteri din Directia II-a. Scopul anchetei era de a obtine date despre activitatea lui PLACINTEANU ION cu nemtii, date despre contrabanda lui ROGOZ si de a obtine date cat mai multe compromitatoare despre PLACINTEANU Gheorghe
Eu am stabilit ca anchetatori pe tov. VASILESCU ION, seful serviciului, si pe tov. ROTARU.
Din cate imi amintesc ancheta n-a adus elemente noi impotriva lui PLACINTEANU GHEORGHE. Ea s-a dus si pe apucate. Eu am raportat lui DRAGHICI ALEXANDRU rezultatul anchetei, propunandu-i ca de PLACINTEANU ION sa se ocupe Directia a III-a, iar de ROGOZ, Militia, insa el n-a fost de acord, cerand mereu ca sa se intensifice ancheta, desi era clar ca nu-i ce ancheta, neexistand culpe in plus decat cele susmentionate, care au fost clarificate.Intre timp legaturile intre LICA GHEORGHIU si PLACINTEANU GHEORGHE se intensificau, avand caracterul unei convietuiri.
Intr-o zi, DRAGHICI ALEXANDRU m-a chemat, s-a aratat foarte nemultumit asupra rezultatelor obtinute pana atunci si mi-a spus ca tov. Gheorghiu Dej ii cere o fisa completa asupra lui PLACINTEANU GHEORGHE. Mi-a dat dispozitie sa trimit din nou la Iasi pe un loctiitor sa rascoleasca arhivele pentru a obtine noi elemente. Mi-a spus ca LICA GHEORGHIU nu vrea sa renunte la PLACINTEANU si ca tov. Gheorghiu Dej este foarte necajit, iar noi nu ne ocupam in suficienta masura a-l demasca pe PLACINTEANU.Eu am trimis la Iasi pe tov. ILIE MARIN, loctiitorul meu, care insa n-a gasit alte date decat cele cunoscute de noi. Ulterior am intocmit o fisa completa in care am aratat in mod real toate datele ce le-am putut obtine asupra lui PLACINTEANU GHEORGHE. Nu mi-a precizat ce fel de materiale si de unde provin."

Culisele arestarii

Acelasi colonel Isidor Hollinger povesteste:

"Dupa cateva zile, intr-o dupa-amiaza m-a chemat DRAGHICI ALEXANDRU si mi-a dat ordin sa fie retinut de indata PLACINTEANU GHEORGHE si sa fie dus la Malmaison (B.J.). Mi-a ordonat ca retinerea sa fie facuta de col. MARINESCU ION, loctiitorul meu ce se ocupa cu filajul si de alti tovarasi de la filaj. Mi-a spus ca PLACINTEANU sa fie arestat inainte de sosirea lui LICA GHEORGHIU la domiciliul acestuia, pentru a nu iesi scandal.
Atunci mi-a spus ca LICA a amenintat cu sinuciderea daca va fi arestat PLACINTEANU. Eu l-am chemat pe tov. col. MARINESCU si i-am transmis ordinul de arestare.
Tov. MARINESCU s-a deplasat la domiciliul lui PLACINTEANU cu alti ofiteri din filaj, l-am retinut si l-am depus la B.J. Dupa ce mi-a comunicat acest lucru, am raportat de executare lui DRAGHICI ALEXANDRU.
Mi-a spus sa ma deplasez a doua zi la arest, sa iau legatura cu PLACINTEANU si sa duc o discutie generala cu el in sensul pentru ce crede ca a fost arestat, daca-si recunoaste vinovatia si alte probleme de ordin general.
Din discutia de cca. 15 minute avuta de mine cu PLACINTEANU GHEORGHE, mi-a spus ca el stie ca a fost arestat pentru relatiile cu LICA Gheorghiu, ca avea cunostinta ca va fi arestat, ca stia ca este urmarit, ca el o iubeste sincer pe LICA GHEORGHIU si ca stie ca va avea multe de tras. Am comunicat cele de mai sus lui DRAGHICI A. care mi-a dar ordin sa-i aduc intreg materialul cu filajul si interceptarea telefonica despre PLACINTEANU. I le-am dus si predat la el in cabinet.
Din cele aratate de mine mai sus rezulta clar ca DRAGHICI ALEXANDRU, insista atat in acest caz deoarece era legat de LICA GHEORGHIU si ca Gheorghiu Dej era la curent cu toate masurile luate impotriva celor de mai sus."

Tanti si Cezar Grigoriu, un cuplu mai norocos

Nu era, insa, pentru prima data cand Securitatea era utilizata pentru a "regla" problemele de familie ale conducatorului comunist. Cezar Grigoriu, devenit intre timp sotul fiicei mai mici a lui Dej, trecuse si el printr-un adevarat cosmar. Acelasi colonel Hollinger isi amintea, in 1968:
"Prin anul 1955 sau 1956, am fost chemat de PINTILIE GHEORGHE, pe atunci ministru adjunct, care mi-a spus ca Tanti Gheorghiu este indragostita de cantaretul CEZAR GRIGORIU, care este un neserios si un profitor si ca vrea sa se casatoreasca cu el. Ca tov. Gheorghiu Dej este foarte necajit si ca trebuie impiedicata aceasta casatorie.
Mi-a dat dispozitie sa ma ocup de acest caz si sa-l pun in lucru pe CEZAR GRIGORIU, adica sa-l tin periodic in supraveghere si sa-i interceptez telefonul, unde locuia impreuna cu fratii sai. Mi-a spus ca despre aceasta stie si DRAGHICI ALEXANDRU.
Am executat aceasta sarcina, insa atat din filaj cat si din interceptare n-a rezultat nimic compromitator. Au rezultat relatiile cu Tanti Gheorghiu care-l vizita des la domiciliu, date pe care eu le raportam lui PINTILIE si uneori eram chemat si la DRAGHICI ALEX. pentru a-l pune la curent cu lucrarea.
GRIGORIU CEZAR a descoperit ca este urmarit si am primit ordin sa suspend filajul.
Dupa catva timp am primit ordin sa-l invit pe CEZAR GRIGORIU la M.A.I. si sa-l amenint ca va avea de suportat consecinte grave daca n-o paraseste pe Tanti Gheorghiu. Totodata sa-i promit ca va fi ajutat sa faca cariera daca o abandoneaza. Ordinul l-am primit de la PINTILIE GHEORGHE.Eu l-am invitat pe GRIGORIU CEZAR, insa n-am avut nici un rezultat deoarece mi-a spus ca este hotarat sa se casatoreasca cu Tanti Gheorghiu cu orice risc.Dupa catva timp am fost chemat la DRAGHICI ALEX. unde era si PINTILIE GHEORGHE si unde mi s-a spus din nou ca tov. Gheorghiu e disperat ca Tanti Gheorghiu insista sa se casatoreasca cu GRIGORIU CEZAR si ca trebuie sa impiedicam aceasta casatorie.PINTILIE GHEORGHE a dat sugestia sa procuram fotografii in care sa-l prindem pe CEZAR GRIGORIU cand are relatii de perversitate cu o alta femeie si sa fie aratate lui Tanti Gheorghiu, care datorita acestui fapt il va parasi.
Eu am primit aceasta dispozitie si stiind ca dupa catva timp CEZAR GRIGORIU va pleca intr-un turneu la Arad, am pregatit conditiile pentru a executa astfel de fotografii.
Astfel, intr-o casa conspirata a raionului Arad a fost executata de catre directia tehnica o instalatie de fotografiere secreta.
Directia a II-a avea ca agent pe cantaretul Vili Donea, care pleca si el in turneu la Arad. Am pus in legatura pe Vili Donea cu o agenta, femeie de moravuri usoare (nu-mi amintesc numele) ce am deplasat-o la Arad cu scopul de a fi prezentata lui GRIGORIU si de a avea relatii cu el.
La spectacol, Vili Donea a prezentat pe agenta lui GRIGORIU, care a mers dupa spectacol la ea acasa (respectiv casa conspirata) a avut relatii perverse cu ea, iar echipa dir. tehnice a fotografiat acest lucru si a inregistrat discutiile.
Fotografiile si banda de magnetofon le-am predat lui Pintilie Gheorghe.Dupa cateva zile am fost chemat la Draghici Alexandru care mi-a spus ca tovarasul Gheorghiu Dej a aratat fotografiile fiicei sale, dar ca n-au avut nici un efect si ca ea se casatoreste cu Cezar Grigoriu.Mi-a dat ordin sa suspend orice urmarire impotriva lui Cezar Grigoriu, fapt ce l-am executat."

Marturisiri smulse cu forta

Dupa ani de sicane, Cezar Grigoriu s-a casatorit, totusi, cu fiica cea mica a lui Dej. Mariajul a rezistat aproape un deceniu, insa cantaretul nu si-a intalnit niciodata socrul.
Gheorghe Placinteanu nu a avut la fel de mult noroc. Poate fiindca avea origini mai "nesanatoase". Poate fiindca Lica era fiica favorita a lui Dej, nu Tanti. Cert este ca, in cazul tanarului medic, Securitatea nu s-a marginit la actiuni de intimidare. El trebuia eliminat din viata "Printesei Rosii", chiar daca asta insemna lichidarea sa fizica.
Un alt martor al evenimentelor, lt. col. Anghel Marin, facea, in mai 1968, cateva "precizari privind cauzele si imprejurarile care au dus la arestarea, anchetarea si condamnarea numitilor PLACINTEANU GHEORGHE si PLACINTEANU ION". Iata raportul sau:
"1. Inca din momentul in care tov. NEGREA m-a chemat si mi-a spus ca voi lua in ancheta persoanele de mai sus, mi-a ordonat sa nu discut cu absolut nimeni, nici chiar cu conducerea directiei de anchete. Toate problemele ce le voi vrea sa le discut, deci numai cu dansul, fapt pe care l-am executat.
2. Pentru a nu mai lua cunostinta de cazul PLACINTEANU si alte elemente arestate si in special despre faptul ca acesta este legat de LICA GHEORGHIU, tov. NEGREA a dispus si eu am transmis la arest ca acesta sa fie tinut numai singur in celula, dispozitie ce a fost pusa in practica in toata perioada sederii lui PLACINTEANU Gh. in arestul M.A.I. Mai mult, tov. NEGREA mi-a ordonat ca PLACINTEANU Gh. sa fie atent s0upravegheat de paza arestului pentru a nu incerca sa se sinucida.
3. Imi reamintesc de asemenea ca tov. NEGREA mi-a dat ordin sa fac totul ca PLACINTEANU GHEORGHE si ION sa intre la puscarie, sa fie condamnati pentru ca astfel primul sa fie despartit de LICA GHEORGHIU.
4. Legat de aspectul mentionat la punctul 3, adica de a face totul ca acesti oameni sa fe condamnati, din momentul in care PLACINTEANU GHEORGHE a inceput sa recunoasca, ca urmare a masurilor de constrangere raportate, acesta a inceput sa declare unele aspecte din pretinsa sa activitate dusmanoasa.
Dar pentru a da colorit declaratiilor sale, pentru a smulge fapte care sa se incadreze in prevederile infractiunii de uneltire contra securitatii statului, PLACINTEANU GHEORGHE pentru a nu mai fi supus din nou la represalii, asa banuiesc eu ca a gandit, si-a dat seama pe parcurs, din timpul anchetei cam ce anume se urmareste. In plus este neindoielnic faptul ca si eu am canalizat ancheta pe aceasta linie, sugerandu-i in unele cazuri ce anume sa vorbeasca, mai precis cum sa fie interpretate faptele. Nici nu a putut sa se intample altfel din moment ce, asa cum am raportat anterior, la baza arestarii sale nu-mi amintesc sa fi existat materiale probatorii."

Epilog

La nici doi ani de la arestarea sa, Gheorghe Placinteanu a murit in inchisoare, la 1 mai 1961. Cauza decesului, constatata de legist: colaps cardio-vascular. Avea doar 36 de ani. Unchiul sau, Ion Placinteanu, murise si el, cu sase luni inainte. Lica Gheorghiu a divortat, in cele din urma, de Marcel Popescu. S-a recasatorit apoi cu Gheorghe Radoi, directorul fabricii "Steagul Rosu" din Brasov. A murit abia in 1987. Legenda spune ca, pana in ultima clipa, a pastrat in portofel o fotografie a lui Gheorghe Placinteanu, marea iubire a vietii ei.

Miruna MUNTEANU

Ziua, Nr. 4065, 20. Septembrie 2007

Dosarul "Anastasia" instrumentat la Bucuresti (Miruna MUNTEANU)

2007-11-05T13:07:00.000+02:00

Misterul Anastasiei, fiica cea mai mica a Tarului Nicolae al II-lea, este astazi dezlegat. Ipoteza salvarii ei miraculoase a fost infirmata. In macelul de la Ecaterinburg nu au existat supravietuitori.
Si totusi, timp de decenii, povestile ambigue si adeseori neverosimile ale unei impostoare au reusit sa sadeasca indoieli chiar si in mintile cele mai lucide. Speculand o vaga asemanare fizica, imposibilitatea de a recupera orice fel de probe din Uniunea Sovietica si mai ales dorinta opiniei publice de a crede intr-o minune, Anna "Ceaicovschi" Anderson a devenit o adevarata celebritate. Pana la moartea sa, in 1984, a continuat sa sustina ca este Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna. A fost, insa, demascata postum. In 1995, testele ADN au demonstrat ca Anna Anderson nu avea nici un fel de legatura de rudenie cu Romanovii. Mai mult. Adevarata ei identitate a fost stabilita. Falsa Anastasia era, in realitate, Franzisca Schanzkowska, o muncitoare poloneza emigrata din Pomerania. Comparatiile genetice au confirmat astfel, dupa sapte decenii, concluziile la care ajunsesera, inca din 1926, agentii Sigurantei romanesti, dupa o ancheta extrem de minutioasa. Ancheta care a stabilit ca "episodul bucurestean" din relatarile pretinsei Mari Ducese era in intregime fals. Dupa opt decenii, Stelian Tanase a reusit sa recupereze din arhivele secrete acest dosar fascinant. El constituie "materia prima" pentru cel dintai episod al serialului documentar "Bucuresti, strict secret", care debuteaza, duminica, la orele 15.00, pe Realitatea TV. Cititorii ZIUA au, insa, posibilitatea sa patrunda, in avanpremiera, in culisele acestei investigatii.

Sesizarea

La 23 ianuarie 1926, Ministrul roman al Afacerilor Externe primea o solicitare neobisnuita, redactata in limba franceza. Expeditorul: Stanislaw Poklewski-Koziell, un influent fost diplomat rus, refugiat in Occident. Acesta solicita sprijinul autoritatilor de la Bucuresti in elucidarea unui caz pe cat de straniu, pe atat de delicat. Iata-l rezumat succint si prudent in misiva adresata ministrului de Externe:
"In urma cu ceva timp a aparut la Berlin o persoana care traieste sub numele de Anastasia Tchaikovsky, dar care pretinde ca este Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna, fiica raposatului Tar Nicolae al II-lea.
Potrivit declaratiilor acestei persoane, in noaptea masacrarii familiei imperiale la Ekaterinburg, ea ar fi fost salvata de un soldat rosu, Alexandre Tchaikovsky, care - dandu-si seama ca nu murise - a sustras trupul care abia mai dadea semne slabe de viata si, dupa o lunga calatorie, ar fi adus-o, la inceputul anului 1919, intr-o suburbie a Bucurestiului, unde locuia o ruda de-a lui, proprietarul unei gradini de legume. In timpul acestei calatorii de-a lungul Rusiei, ranita ar fi fost insotita de mama, de sora si de fratele lui Alexandre Tchaikovsky. La putin timp dupa sosirea lor la Bucuresti, Tchaikovsky s-ar fi insurat cu ea si un baiat s-ar fi nascut din aceasta casatorie.
Spre sfarsitul anului 1919 sau la inceputul lui 1920, Tchaikovsky ar fi fost impuscat mortal, pe la spate, nu departe de casa in care locuiau. Ar fi murit la scurt timp dupa aceea, in casa rudei mai sus mentionate dar al carei nume ramane necunoscut, si ar fi fost inmormantat intr-unul din cimitirele Capitalei.
Punand atentatul impotriva lui Tchaikovsky pe seama agentilor bolsevici, vaduva sa ar fi fugit in Germania, insotita de fratele sotului ei, Serge Tchaikovsky. Fiul ei ar fi ramas in grija soacrei, care l-ar fi plasat intr-un azil pentru copii din Galati.
Tragedia de la Ekaterinburg, rana foarte grava de la cap, precum si febra cerebrala de care a suferit la Berlin i-ar fi provocat pierderea aproape in totalitate a memoriei, astfel incat n-ar fi in masura sa ofere detalii mai precise si mai ample.
Cu toate ca aceasta relatare pare foarte putin verosimila, exista rusi inclinati sa creada intr-un miracol; un grup de monarhisti rusi a trimis un emisar la Bucuresti in incercarea de a verifica pe cat posibil declaratiile foarte vagi ale Anastasiei Tchaikovsky.
Solicitat de catre acelasi grup sa ajute la elucidarea acestei afaceri care incepe sa intereseze atat rudele nefericitei familii imperiale, cat si numeroase cercuri de refugiati rusi din strainatate, dl. S. Poklewski-Koziell indrazneste sa-l roage calduros pe Excelenta Sa, Ministrul Afacerilor Externe, sa binevoiasca a se interesa de aceasta chestiune.
Ar fi de cel mai inalt interes verificarea anumitor declaratii ale Anastasiei Tchaikovsky, ca, de exemplu, (cele privitoare la - n.n.) casatoria ei cu Alexandre Tchaikovsky la Bucuresti, atentatul impotriva acestuia, moartea si inhumarea lui, precum si culegerea, in masura posibilului, a numelor si adreselor tuturor persoanelor cu numele Tchaikovsky care au locuit in Bucuresti incepand din anul 1919 si pana in prezent."

Gerty Spindler, emisarul monarhistilor rusi

Scrisoarea lui Stanislaw Poklewski-Koziell nu constituie, insa, prima fila din ceea ce avea sa devina voluminosul si strict-secretul "Dosar Anastasia" intocmit de serviciile secrete romane. Agentii Sigurantei informasera, deja, cu cateva zile inainte, despre sosirea la Bucuresti, la 10 ianuarie 1926, a unei anume Gerty Spindler - "trimisa de organizatiunea monarhista rusa" din Berlin "pentru a gasi locuinta si familia la care a stat in 1919 si inceputul anului 1920 pretinsa Mare Ducesa Anastasia, fiica Tarului Nicolae".
In realitate, Gerty Spindler (care in alte documente apare cu prenumele Olga) era emisarul personal al doamnei Hariet von Rattlef, cea mai recenta protectoare a misterioasei amnezice din capitala germana. Avand in patronaj un spital catolic pentru saraci, von Rattlef acceptase, in iunie 1925, sa-i ofere adapost aici pretinsei Mari Ducese. De atunci o vizita zilnic si nota cu constiinciozitate toate relatarile acesteia. Alimenta regulat presa germana cu noi informatii senzationale si contactase deja marile familii nobiliare inrudite cu Romanovii. Inclusiv pe Regina Maria a Romaniei, careia ii solicitase sprijinul in elucidarea tulburelui episod bucurestean din amintirile protejatei sale.
Alertate, autoritatile romane s-au aratat extrem de cooperante. Romulus Voinescu, directorul general al Sigurantei, a ordonat imediat o ancheta aprofundata.

Anchetatorii romani au cercetat toate pistele in cautarea vreunei urme a trecerii prin Bucuresti a Marii Ducese Anastasia
La Bucuresti, Gerty Spindler a furnizat detalii noi si foarte importante. Ea a povestit ca "salvatorul Marii Ducese", Alexandru Ciaicovski (sau Tchaikovsky, in grafia franceza), avea in jur de 25 de ani la momentul evenimentelor. El ar fi fost insotit in Romania de mama sa, Maria, in varsta de circa 50 de ani, de o sora de 28-30 de ani si de un frate mai mic, Sergie (Serghei?), de numai 17 ani. Copilul nascut de Anastasia la Bucuresti ar fi fost botezat Alexandru, dupa numele tatalui sau. Data nasterii: candva in septembrie-octombrie 1919.
O alta informatie parea, insa, si mai usor de verificat: cea cu privire la asasinatul comis de agentii bolsevici. Gerty Spindler rezuma astfel episodul: "in noiembrie, decembrie 1919, poate chiar si in ianuarie 1920, a fost impuscat cu un glonte, inaintea casei in care locuia toata familia Tchaikovsky, pe strada, tatal copilului dnei Anastasia Nicolaevna, Alexandru Tchaikovsky, care a murit acasa si a fost inmormantat la Bucuresti. Criminalul nu a fost descoperit."

Nici un Ceaicovski in registrele bucurestene

Autoritatile romane ar fi trebuit sa aiba suficiente piste pentru a descoperi urmele Anastasiei prin mahalalele bucurestene. Dar n-au gasit nimic, dupa cum se arata intr-un "Referat" al "Brigazii de Informatiuni", datat 29 ianuarie 1926. Il reproducem integral:
"Conformandu-ma ordinului primit, de a cerceta la Oficiul Starei Civile si a vedea daca este inscrisa casatoria lui Alexandru Tchaikovsky cu Anastasia Nicolaevna, sau declarata moartea celui dintai, am onoarea de a raporta urmatoarele:
In registrul opis al celor care s-au casatorit in anii 1918, 1919 si 1920 nu se gaseste nici un dosar de contractare a vreunei casatorii intre Alexandru Tchaikovsky sau Ceaicovski cu Anastasia Nicolaevna. Asemenea nici nu se gaseste inregistrat vreun nume asemanator.
Cautand la litera "N" nu am gasit nici un nume identic sau care sa fie macar asemanator.
Verificand Opisele de dosare ale celor declarati morti in anii 1919, 1920 si 1921, de asemenea nu am gasit trecut vreun anume Tchaikovsky sau Ceaicovski care sa fie declarat ca mort in tot decursul acestor ani.
Cautand la fisele Prefecturei Politiei Capitalei spre a vedea daca in arhiva se afla raportul vreunuia din comisariate privitoare la o crima comisa asupra lui Tchaikovsky, de asemenea nu am gasit nimic inregistrat."

Primele suspiciuni

Desi primele rezultate ale investigatiei s-au dovedit descurajante, ancheta a continuat. Agentii Sigurantei si-au multiplicat eforturile, dupa cum reiese dintr-un raport intocmit, la 16 februarie 1926, de comisarii speciali Filipovici si Al. Gheorghiu din cadrul Brigazii a IV-a:
"Pe baza ordinului D-tra de a face cercetari pentru a stabili daca in anii 1918-1920 a domiciliat in Bucuresti un oarecare CEAICOVSKI, sau daca pe la hotelurile din localitate este cunoscut ca ar fi domiciliat persoana din alaturatele fotografii, care pretinde a fi principesa Anastasia a Rusiei, am facut investigatii la consulatele polonez si rus, dar nu s-a gasit inscris ca domiciliind la Bucuresti, la acea data, vreun strain cu acest nume.
La consulatul polonez se gaseste un dosar din care reiese ca, in 1919, a decedat la spitalul Corpului VII de armata din sibiu un prizonier rus de origine polonez cu numele de Mihail Ceaicovski, necasatorit si fara copii.
Am prezentat fotografiile si preotului rus din Capitala, care, de asemeni, declara ca nu a vazut vreodata vreo persoana asemanatoare.
Imprejurarea a facut sa cunoastem pe un domn Sablin, fost Comandor in Marina rusa si care a facut serviciul pe vasul "Standard", cu care obisnuia sa calatoreasca familia imperiala. Susnumitul declara ca a cunoscut-o pe Principesa Anastasia inca de la varsta de 4 ani si ca a identificat atat de bine cu cele mai mici amanunte ale fizionomiei acesteia incat pot afirma cu certitudine ca principesa si persoana din fotografie nu poate fi una si aceeasi persoana.
Fotografiile pe care ni le-a pus la dispozitie intaresc afirmatiile dlui Sablin, cu toate ca din brosurile ce contin aceste fotografii, brosuri scrise de o persoana autorizata, reiese ca asupra mortii printesei planeaza indoiala.
In adevar, dupa Robert Wilson, corespondent special al ziarului englez "The Time", in brosura "The Last Days of the Romanovs", pag. 89, Marea Ducesa Anastasia nu ar fi fost omorata, din cauza ca soldatii nu ar fi avut destula inima ca sa desavarseasca macelul.
Dupa alta brosura, in limba rusa, aparuta in Serbia, a carei autoare este Tatiana Melnik, fiica d-rului Botkin, medicul casei imperiale ruse si care a fost ucis impreuna cu Tarul, desi se spune ca (Anastasia - n.n.) a fost omorata la urma, reiese totusi o oarecare indoiala.
Dl. Sablin afirma ca dl. Gillar, fost guvernor al tareviciului, si sotia sa, care era guvernanta a marii ducese Anastasia, au fost invitati expres la Berlin pentru a-si da avizul asupra pretinsei ducese, dar acestia au declarat net ca nu recunosc in acea persoana pe marea ducesa Anastasia."Si totusi, ancheta a continuat, chiar daca, dupa toate evidentele, pista bucuresteana nu ducea nicaieri. Un comisar special al Brigazii de Informatii a Sigurantei, A. Stroian, a primit insarcinarea sa o insoteasca pe Gerty Spindler si sa o asiste in toate investigatiile ei.

Anatomia unei mistificari - legenda "ultimului Romanov"

La mai putin de o luna de la demararea anchetei, agentii Sigurantei romane aveau deja destule motive de scepticism cu privire la identitatea pretinsei Mari Ducese Anastasia. Cazul era, insa, extrem de delicat, urmarit cu maxima atentie atat de opinia publica internationala, cat si de cei mai influenti oameni ai timpului, printre care si multe capete incoronate. Regina Maria personal ceruse maxima seriozitate in investigarea tuturor pistelor posibile. Asa ca cercetarile au continuat si dupa ce, la Bucuresti, ancheta a ajuns intr-un punct mort. Au fost luate in calcul toate ipotezele posibile, chiar si cele mai neverosimile. Agentii Sigurantei au avut mult de munca in efortul lor de a separa adevarul de legenda. Fiindca supravietuirea Marii Ducese Anastasia devenise, deja, parte a mitologiei populare. Oamenii vroiau sa creada in salvarea miraculoasa a ultimului vlastar al Romanovilor. Si se gaseau destui gata sa jure ca stiu "din sursa sigura" diferite detalii care, chipurile, ar fi probat acest fapt. Anchetatorii romani trebuiau sa gaseasca dovezi palpabile in noianul de zvonuri contradictorii. Se confruntau cu colportori naivi, cu mitomani patologici, dar si cu escroci abili. In dosarul Sigurantei, intalnim a galerie intreaga de personaje stranii care, din motive diferite, alimentau legenda Anastasiei. Un studiu fascinant despre resorturile ascunse care dau putere si tenacitatea unei mistificari.

La Galati, in cautarea copilului pierdut al "Anastasiei"

Dupa rezultatele negative ale investigatiilor din Bucuresti, agentii Sigurantei si-au concentrat atentia asupra depistarii fiului "pierdut" al pretinsei Anastasia. Aceasta declarase ca baietelul ei, Alexandru, fusese lasat in grija soacrei, care l-ar fi abandonat ulterior intr-un azil de copii din Galati. Nici aici primele verificari nu au adus nimic nou. Gerti Spidler impreuna cu comisarul special Stroian s-au deplasat in orasul de la Dunare. La 22 februarie 1926, intr-o nota catre superiorii sai, Stroian avansa deja cateva piste:
"...la cofetaria Metropol este o femeie care are un copil cam de 6 ani, care ar fi fost adoptat de ea si luat din Capitala.
Asemenea, se afla in acel oras numitul Mihail Romaniuk, originar din Bucovina, care este lucrator la gradinarul Guisse, si care ar fi auzit de la acesta ca ar fi cunoscut candva pe un anume Ciaicovschi, de origine polonez din Rusia.
In strada Domneasca Nr.55 este un magazin de Florarie unde s-ar afla o femeie de origine rusa si ca ar fi avand un copil cu numele Alexandru, in varsta cam de 6 ani.
Tot la Cofetaria Select din Galati este un copil cam de 6 ani si ca ar fi copilul adoptiv al unei femei ce serveste ca bucatareasca la acea cofetarie.
Tot in acel oras, ca sofer al Prefecturii se afla un anume Pavel Litwinenko ce-si are locuinta in strada Beldiman, care ar fi cunoscut pe un anume Serghie Ciaicovschi.
Relativ la cele de mai sus, s-a rugat Serviciul de Siguranta Galati pentru a face cercetari si a ni se comunica rezultatul."
Raspunsul a venit doua zile mai tarziu si era descurajant. La cofetaria Select nu fusese gasit nici un copil. Gradinarul Romaniuc si soferul Pavel Litwinenko declarasera ca nu cunoscusera niciodata pe cineva cu numele Ceaikovski. Altfel stateau, insa, lucrurile in cazul floraresei din strada Domneasca. Depozitia acesteia nu ajuta cazul, dar este halucinanta. Si demonstreaza ca fiecare martor trebuie tratat cu maxima circumspectie, chiar daca, aparent, nu ar avea motive sa minta.
Florareasa Maria, fina "fiicei compozitorului Ceaikovski"
Iata ce comunica, la 24 februarie, Seful Serviciului de Siguranta Galati superiorilor lui de la Bucuresti:
"Cercetand pe florareasa, Dra Maria Gafenco, zisa Veronica, proprietara Florariei din strada Domneasca Nr. 71, numita ne declara urmatoarele: Are varsta de 40 de ani. Este de origine polona dupa mama, romanca basarabeanca dupa tata, din vechea familie boiereasca a Soimarestilor. A sosit si traieste in tara de 18 ani. Stie de existenta unei familii din inalta aristocratie poloneza purtand numele Ceicovski si precizeaza ca este vorba de renumitul compozitor muzical Petre Ceicovski si de fiica acestuia, Matilda Petrovna Ceicovski, fosta Dama de Onoare a Curtii Imperiale Ruse, trecuta de la catolicism la ortodoxie, nasa de botez a interogatei Maria Gafenco.
Intrebata asupra resedintei actuale a Matildei Ceicovski, Maria Gafenco afirma ca numita s-ar foi aflat acum trei, patru ani la Chisinau si presupune ca s-ar putea sa se afle si acum la Azilul de Doamne batrane din acel oras, avand varsta de aproape 80 de ani. Florareasa mai stie ca a mai existat inca o fiica si doi fii ai compozitorului Ceicovski, neputand insa preciza nimic referitor la persoanele acestora."
Suntem in plin delir. Agentii din Galati ai Sigurantei nu par insa sa stie ca "renumitul compozitor muzical Petre Ceicovski" (Piotr Ilici Ceaikovski), homosexual notoriu, nu a avut niciodata copii. Nascut in 1840, el ar fi implinit 86 de ani in 1926. Nu ar fi avut, deci, cum sa aiba o fiica cu numai 6 ani mai tanara. Este limpede ca florareasa Maria incearca doar sa-si dea importanta, inventandu-si relatii stralucite. Elucubratiile ei nu bat imediat la ochi agentilor locali ai Sigurantei, de vreme ce acestia noteaza: "din informatii din alta sursa, aflam ca Matilda Petrovna Ceicovski, nasa Mariei Gafenco, s-ar afla in comuna Cociovna din Basarabia".

Fratele Tarului, cersetor in gara din Braila

In aceeasi perioada, ziarul bucurestean de limba rusa "Nasa Reci" ("Voia Noastra") a primit si a decis sa publice o halucinanta scrisoare de la un cititor. Acesta se prezenta drept Petre Ivanovici Zabaicalski, "slujbas la spitalul din Ianca". Iata textul, datat 26 februarie 1926:
"Eu, Petre Ivanovici am intalnit in gara Braila pe un domn care semana foarte mult a rus. M-am interesat si l-am intrebat:

- De unde sunteti Dvs. Domnule?

- Din Rusia.

- Din ce oras?

- Din Petrograd.

Si aci, incurcat de intrebarile mele, domnul mi-a povestit ca el este fratele fostului Imparat Nicolae al II-lea, Marele Duce Mihail Alexandrovici. Eu am fost foarte frapat de aceasta declaratie si indeosebi de exteriorul lui: el era cu totul murdar, neras, semanand a un taran de la sat. Inaintea mea statea Marele Duce Mihail Alexandrovici si plangea!
Altetea Voastra Imperiala! - m-am adresat catre el. Cum de va gasiti aci in gara Braila, de ce plangeti?
La prima intrebare Marele Duce nu mi-a raspuns. Insa la a doua mi-a declarat ca nu are bani nici o copeica. Eu l-am invitat la spitalul unde servesc si i-am propus sa ramaie la mine o saptamana. Altetea Sa a consimtit si a ramas la mine. I-am propus 400 de lei pentru cumpararea de imbracaminte. Peste doua zile eu nu l-am recunoscut - el s-a imbracat adevarat ca un print.
La 20 februarie am cumparat ziarul rusesc si i-am aratat cele descrise -intransul cu privire la fuga marei printese Anastasia Nicolaevna. Altetea Sa a citit si a plans mult dureros.
Cand s-a linistit, am inceput sa-l intreb despre Anastasia Nicolaevna. Mi-a raspuns ca publicatiile ziarelor despre aceia ca marea principesa are copil sunt neexacte, ea n-a fost maritata, apoi si descrierile despre dansa sunt inventate si sufera de multe neexactitati.
Marele Duce Mihail Alexandrovici mi-a declarat ca acuma chiar se va duce la Bucuresti si va starui sa se vada cu dansa.
Mai tarziu eu am aflat ca Marele Duce a sosit din Bulgaria, ca a trait mult timp la Sofia, ca a lucrat la moara unui bulgar. Din Rusia a fugit de mult, a suferit foarte mult de urmarile bolsevicilor."
Astazi, se stie din arhivele sovietice ca Marele Duce Mihail a fost executat in suburbiile orasului Perm, la 12 iunie 1918, din ordinul sefilor locali ai CEKA. In 1926, insa, soarta lui tragica se putea doar banui, facand obiectul speculatiilor, la fel ca si cea a Marii Ducese Anastasia.
Evident, relatarea din "Nasa Reci" a intrat imediat in atentia autoritatilor romane. Expeditorul scrisorii a fost descoperit la spitalul din comuna Ianca, judetul Braila, unde lucra de trei ani ca grajdar. Avea 31 de ani si isi daduse numele real. Seful Serviciului Special de Siguranta Braila raporta, la 19 martie 1926, superiorilor sai de la Bucuresti: "Facand cercetari in privinta articolului aparut in <>, numitul declara ca intr-adevar ii apartine, insa nu-i adevarat cele aratate cum ca ar fi intalnit in gara Braila pe Marele Duce Mihail Alexandrovici si-i numai o inventie fantezista in scopul de a primi gratuit ziarul in chestiune. De altfel, dupa cum ne-a afirmat chiar dl. doctor Mihut, medicul spitalului comunal Ianca, si chiar din manifestatiunile sale reiese ca nu se afla in toate facultatile mintale."

Straniul raport al comisarului Stroian

Anchetatorii nu s-au lasat descurajati de acesta noua gogorita. Comisarul special Stroian decisese deja sa mute accentul anchetei in Moldova si Basarabia, presupunand ca, poate, Marea Ducesa confundase Bucurestiul cu Iasiul. Si in acest oras au fost luate la puricat registrele de stare civila ale Primarei, condicele bisericilor si arhivele circumscriptiilor Prefecturii de Politie. Fara succes. Nicaieri nu s-a gasit nici o mentiune referitoare la vreun Ceaicovschi, sau la cineva cu nume macar vag asemanator.
Ancheta s-a extins in cadrul numeroasei comunitati de refugiati rusi din capitala moldava. Nici de aici, insa, nu s-au putut obtine informatii concrete, ci doar confirmarea faptului ca zvonuri despre supravietuirea miraculoasa a Anastasiei circulau inca din toamna lui 1918. Cu doi ani inainte ca o femeie misterioasa sa se arunce de pe un pod din Berlin si cu patru ani inainte ca aceasta sa declare pentru prima data ca este fiica ultimului Tar al Rusiei.
Evident, acest detaliu nu proba nimic. O impostoare incearca sa speculeze o legenda deja ancorata in imaginarul colectiv, nu o poate implementa singura, pe un teren vid. Obiectivitatea nu era, insa, punctul forte al celor care voiau sa creada cu orice pret in supravietuirea Marii Ducese Anastasia. Unul dintre acestia a devenit, in chip foarte straniu, chiar comisarul special Stroian, cel insarcinat de Siguranta sa o insoteasca si sa o ajute in cercetarile ei pe Gerty Spindler.
Frapeaza in acest sens un raport intocmit la 20 februarie 1916, in care Stroian pare sa porneasca de premiza ca misterioasa femeie din Berlin este, mai presus de orice indoiala, mezina nefericitei familii imperiale asasinate la Ekaterinburg. Documentul consemneaza, de fapt, relatarile pretinsei Mari Ducese si argumentele sustinatorilor acesteia. Interesant este faptul ca Stroian consemneaza cu aplomb intamplari la care nu avea cum sa fie prezent, reproduce dialoguri la care nu asistase si se pronunta cu privire la personaje pe care nu le cunoscuse niciodata. Chiar si exprimarea, greoaie si plina de dezacorduri, pare sa indice ca, de fapt, comisarul special devenise strict porta-vocea lui Gerty Spindler. Comunica superiorilor lui punctele de vedere ale acesteia, fara urma de spirit critic. Cele 12 pagini ale raportului sau abunda in scene melodramatice si in explicatii trase de par, ocupandu-se cu precadere de relatiile dintre pretinsa Anastasia si diferitele persoane care o cunoscusera, in trecut, pe fiica Tarului. Cei care refuzau sa admita ca este vorba despre una si aceeasi persoana erau acuzati de motive ascunse si interese meschine. Iata ce scrie comisarul Stroian:
"In fata acestor dovezi covarsitoare, cari nu sufer contraziceri in toate marturisirile Anastasiei si probelor dovedite de dansa, ca intr-adevar este fica cea mai mica a fostului Tar Nicolae al 2-lea, sa opun anumite persoane, cari, prin existenta unui membru al Familiei fostului Tar Nicolae si-ar pierde importanta politica si mai ales materiala, care se rezuma la stapanirea vastelor domenii si Castele ale Ducatului de Hessen.
Primul grup, compus din Hertzog von Hessen, Principesa Heinerich si ex Principesa Cecilia, nu vor sa recunoasca in Anastasia drept o fica a fostului Tar Nicolae al 2-lea, pentru urmatoarele doua cauze primordiale:
1. Anastasia sustine ca averea parintilor ei, domeniile Wolffsgarten, ce in prezent le au dansii in posesiune, in momentul in care ar exista in viata un mostenitor direct, care nu este alta de cat dansa, averea toata i s-ar cuveni de drept si de fapt numai ei.
2. Nu cu mult timp inaintea isbucnirei revolutii, a venit la Petrograd in cel mai strict incognito, insotit de inca un domn, probabil aghiotantul sau, Hertzog von Hessen. Care, intr-o intrevedere strict intima cu familia Imparatului Nicolae al 2-lea, intre care era si Anastasia, a propus incheerea pacei imediat, separat, cu Germania - propunere care respinsa cu indignare de fostul Tar, Hertzog i-a prevestit revolutia care va distruge Dinastia Romanovilor. (...)
Evident, daca Hertzog von Hessen ar recunoaste in Anastasia una din ficele Tarului, implicit ar recunoaste si episodul mai sus mentionat - care din punct de vedere politic ar insemna distrugerea sa si deci si intreaga politica de duplicitate a Germaniei din timpul razboiului.
Al doilea grup care nu vede cu ochi buni si nu vor sa recunoasca in Anastasia drept o fica a Tarului este acea de sub conducerea Marelui Duce Ciril (Kiril - n.n.), care prin aceasta recunoastere ar insemna sa renunte definitiv la terenul deja pregatit pentru o eventuala restaurare a monarhiei in Rusia."

Explicatii hilare si acuzatii iresponsabile

Dictat probabil chiar de Gerty Spindler, raportul din 20 februarie al comisarului Stroian nu este nicidecum o evaluare obiectiva, ci o pledoarie in favoarea autenticitatii "Anastasiei" din Berlin. "Dovezile covarsitoare" de care se face vorbire sunt, de fapt, de-a dreptul hilare. Astfel, Pierre Jilliard, fostul preceptor al Tareviciului Alexei, s-ar fi convins ca o are in fata pe adevarata fiica a Tarului fiindca "Apoi Jiliard a constatat ca si in present Anastasia iubeste foarte mult parfumul, lucru ce constituia inca din copilarie una din placerile ei. La acest amanunt se adauga si marturisirea fostei ei guvernante Schurotka care spune ca, de cate ori intra in budoarul micei Anastasiei, era intampinata de aceasta in mana cu un pulverizator."
Si mai stranii sunt explicatiile oferite pentru greselile si neconcordantele flagrante din comportamentul pretinsei Mari Ducese. Autorul raportului (Stroian? Spindler?) incearca sa raspunda scepticilor, demolandu-le argumentele cele mai pertinente. Unul dintre acestea se referea la faptul ca, la inceput, despre misterioasa bolnava din sanatoriul berlinez se spusese ca ar fi Marea Ducesa Tatiana, nu Anastasia. In aceasta calitate a primit prima vizita a unei persoane din anturajul Curtii Imperiale. Baroanei Sophie von Buxhoeveden, fosta Dama de companie a Tarinei, i-a fost de ajuns o singura privire pentru a decreta: "E prea scunda ca sa fie Tatiana!" Din acel moment, bolnava s-a ascuns sub paturi si a refuzat sa-i mai vorbeasca. Ulterior, ea a declarat ca nu ar fi spus niciodata ca este Tatiana. Altii ar fi presupus asta, in mod eronat, iar ea nu i-a contrazis. De ce nu a lamurit-o, imediat pe baroana, prietena mamei ei? Iata versiunea consemnata de comisarul Stroian:
"S-a remarcat faptul ca in momentul cand numita dna s-a apropiat de Anastasia, aceasta si-a acoperit imediat fata si nu a vrut sa-i vorbeasca, nici sa o vada - explicand aceasta atitudine a sa mai tarziu, ca numita dna este cunoscuta de pe timpul cand erau la Tobolsk ca una ce ar fi fost unealta bolsevicilor, tradand acestora intregul plan de evadare al Familiei Imperiale.
"Inca mai greu de explicat pare faptul ca pretinsa Anastasia nu a recunoscut-o pe matusa sa Irina de Hesse (Principesa Heinerich), cea pe care venise, chipurile, sa o caute la Berlin. Evident, comisarul Stroian nu s-a intrebat de ce mezina Tarului nu solicitase, in Romania, ajutorul Reginei Maria, care ii era si ea matusa. Ba chiar, in 1914, se vorbise la un moment dat despre o posibila casatorie intre fiul acesteia, Principele mostenitor Carol, si sora mai mare a Anastasiei, Olga. De ce a preferat Marea Ducesa sa se ascunda prin mahalalele bucurestene si apoi sa traverseze, bolnava, Europa, cand ar fi putut gasi refugiu atat de aproape? Si daca era atat de legata de matusa sa Irina incat alesese sa infrunte chinurile unui nou drum anevoios pentru a o regasi, cum de nu a recunoscut-o pe data, atunci cand aceasta a vizitat-o. Pentru a explica acest episod, comisarul Stroian nu ezita sa "citeze" vorbele unei persoane pe care nu avea sa o intalneasca niciodata:"...
Anastasia marturiseste: <>"
"In plus, explica autorul raportului, Principesa Heinerich si anturajul acesteia au refuzat sa mai aiba de-a face cu Anastasia, fiind incapabili sa accepte ca fiica Tarului a facut un copil cu un soldat de rand. In editia electronica a ziarului ZIUA puteti citi integral acest document.

Evreica din Sgurita si armeanul din Chisinau

Am putea presupune ca Directorul Sigurantei fusese avertizat dinainte ca raportul din 20 februarie nu reprezenta punctul de vedere al comisarului Stroian, acesta consemnand doar, cu fidelitate, relatarile lui Gerty Spindler, emisara grupului pro-Anastasia de la Berlin. Totusi, aceeasi lipsa de spirit critic se observa si in alte informari (ulterioare) ale lui Stroian, care, in mod evident, nu mai era un anchetator impartial si lucid, ci un infocat sustinator al cauzei pretinsei Mari Ducese. Relevante pentru acest parti-pris sunt notele privitoare la investigatia desfasurata in Basarabia.
Disperati ca nimic din povestile pretinsei Anastasia nu se verifica in teren, Gerty Spindler si comisarul Stroian au pornit pe urma zvonurilor celor mai diverse, chiar daca acestea ii duceau in cu totul alte zone decat cele indicate initial de la Berlin. Si-au amintit de marturia comandorului Sablin care, desi afirmase ca femeia din fotografiile aduse de Spindler din Germania nu poate fi mezina familiei imperiale, nu negase totusi posibilitatea ca adevarata Mare Ducesa sa mai fie in viata. El declarase ca, in septembrie 1918, pe cand se afla in Basarabia, la Soroca, a auzit de la o femeie de origine rusa ca, intr-un mic hotel din orasul Sgurita, la distanta de numai vreo 10 kilometri, poposise o familie de refugiati din Rusia, printre care si o tanara foarte bolnava, care ar fi putut fi una dintre fiicele Tarului. Comandorul Sablin nu daduse importanta informatiei, convins fiind ca toti Romanovii fusesera ucisi. Comisarul Stroian a pornit, insa, si pe aceasta pista. Dupa o investigatie laborioasa, a descoperit ca hotelul in chestiune apartinuse "evreicei ruse" Regina Crivovias, si ca, in anii 1918-1919, aici trageau toti refugiatii rusi de peste Nistru, in trecere prin Romania. Regina Crivovias isi vanduse insa afacerea inca din 1920 si se mutase din localitate. Insistentele anchetatorilor au fost rasplatite de marturia unei doamne Pommer, care a declarat ca fosta patroana a hotelului ii povestise, pe vremuri, despre oaspetele ei de seama.
Agentii Sigurantei au rascolit Basarabia in cautarea Reginei Crivovias. Au gasit-o in cele din urma la Chisinau. Depozitia ei este, insa, dezamagitoare. Iata cum o rezuma si (mai ales) cum o interpreteaza comisarul Stroian: "Intrebata asupra celor ce ne interesa, a declarat ca nu are nici o cunostinta ca ar fi vorbit despre aceasta cu dl. Sabli (Sablin - n.n.) sau cu dna Pommer (probabil de frica spre a nu avea consecinti, intrucat sus numita a cumparat majoritatea bijuteriilor ce le avea asupra sa Marea Ducesa Anastasia, si aceasta reesa clar din spusele vecinilor si cunoscutilor acestei evreice din orasul Sgurita, unde sus numita avea o mica casuta, fara alta avere, traind numai din venitul celor trei camere pe care le inchiria drumetilor, iar dupa aceasta si-a cumparat o mare proprietate in strada Armeneasca Nr. 5 - Chisinau)."
In mod clar, comisarul Stroian nu mai era un anchetator obiectiv. Cautarile sale infrigurate prin orasele si satele Basarabiei nu au reusit sa produca decat o colectie de zvonuri subrede, din surse nesigure. Cel mai spectaculos este cel potrivit caruia Alexandru Ceaicovski, salvatorul Marii Ducese Anastasia, ar fi fost de fapt un spion sub acoperire, polonez, dar aflat in solda francezilor. Evident, nici aceasta pista nu a dus nicaieri. Stroian revine, pe 28 martie 1926, cu un alt "fir": "raportez ca agentul special Isaiea de la Inspecutoratul General de Siguranta din Chisinau este prietin cu un armean care in prezent locuieste la Chisinau - unde s-a refugiat (Marea Ducesa Anastasia - n.n.) in anul 1918 venind din Rusia, impreuna cu familia soldatului care a salvat-o si dupa un timp care acea familie a plecat la Bucuresti, de unde a trimis acelui armean 5000 de lei pentru serviciile facute in acel oras. Cum acel armean ar putea da vreo infromatiune relativ la adresa unde a locuit acea familie in Capitala, cu onoare supun cazul D-voastra, rugandu-va sa binevoiti a dispune."
Chiar daca greselile (abundente) de ortografie pot fi puse pe seama dactilografelor, calitatea exprimarii nu permite multe iluzii cu privire la inteligenta si nivelul de instruire al comisarului special Stroian. Sa fie aceasta explicatia vaditei sale lipse de discernamant din timpul anchetei? Sau motivatia a fost mai putin candida? S-a lasat amagit de povestile Gertey Spindler din credulitate, sau mai degraba atras de perspectiva de a deveni "eroul" care a repus-o in drepturi pe fiica Tarului? Cu siguranta, emisara Berlinului stiuse sa-l asigure de recunostinta vesnica a "Marii Ducese" si sa-i promita glorie si onoruri in cazul in care ii va reda acesteia statutul "cuvenit".

Primul verdict al Sigurantei: caz patologic

Colegii si sefii comisarului Stroian s-au dovedit, insa, mult mai circumspecti decat acesta. O demonstreaza un raport al "Brigazii de Informatiuni" din 24 martie 1929:
"In cursul lunei Ianuarie curent, ziarele germane au publicat cu un mare lux de amanunte articole asupra Marei Ducese Anastasia Nicolaevna Romanov, fiica fostului Tar Nicolae al II-lea, care, desi ranita in macelul de la Ecaterinenburg, a reusit sa scape cu viata gratie unui soldat din garda prisonierilor sau aceea a plutonului de executie bolsevic.
Nu mult dupa aceasta s-a primit la Directiune o nota a Domnului Poklevski Koziel, prin care se arata ca pretinsa mare ducesa, pe la sfarsitul anului 1918, a fost in tara si ca a domiciliat in Bucuresti pana la inceputul anului 1920, cand a plecat in Germania.
Facandu-se cercetari in Capitala la ofiterul starei civile spre a vedea data cand a avut loc casatoria Anastasiei Nicolaevna cu Alexandru Ceaicovski nu s-a gasit inregistrat nici un nume din acestea si nici ceva asemanator; iar la Prefectura Politiei Capitalei nu este cunoscut nici un asasinat, crima sau sinucidere a lui Alexandru Ceaicovski.
Daca s-ar sustine ca casatoria precum si nasterea nu au fost declarate la oficiul starei civile, ci ar fi fost oficiate de un preot oarecare, in taina, ceiace nu putem admite in nici un caz, totusi moartea ar fi trebuit inregistrata, intrucat aceasta trebuia sa obtina autorizatia de inmormantare la cimitir si aici nu s-ar fi putut efectua prin buna intelegere si numai pe baza buletinului Oficiului starei civile.
Dar se pune o intrebare. Cum a venit in tara Anastasia Nicolaevna din Ecaterinenburg si pana la Bucuresti, cand starea sanatatii sale cerea anumite ingrijiri medicale? Povestea cu caruta prin tot pustiul Rusiei poate sa fie adevarata, dar nu ne putem inchipui cum o ranita a parcurs un asemenea drum lung in conditii detestabile, fara pansamente aseptice, ci numai cu comprese cu apa rece luata la intamplare, sa nu aibe nici o infectie care sa-i primejduiasca viata. Apoi si in Bucuresti, data fiind starea ei grava, ar fi trebuit in interval de vreo doi ani de zile sa fie cautata de vreun doctor oarecare; si acesta probabil ca a citit ziarele cari scriu mereu despre dansa ar fi esit la iveala si ar fi dat relatiuni, intrucat nu poate sa ascunda nimic, nefiind in joc secretul profesional.
O a doua intrebare care se pune in aceasta afacere mai este si aceia cum a reusit sa treaca Anastasia Nicolaevna in Germania fie prin Polonia, fie prin Cehoslovacia. Asupra acestui punct presupusa Mare Ducesa nu face nici un fel de marturisire si noi nu putem admite ca, daca ar fi reusit sa treaca fraudulos frontiera din tara la noi in alta tara, nu se poate insa admite ca acelasi lucru sa se repete si in alte doua tari fara a fi cercetati, mai ales ca erau si straini de acele tari.
Din cercetarile ce s-au facut pentru a se stabili adevarul, mai ales ca monarhistii rusi au trimis in tara pe numita Olga Sprindler (alias Gerty Spindler - n.n.) de a se interesa special si a afla care este adevarul in aceasta afacere.Olga Sprindler, insotita de comisarul special Stroian, a fost in regiunea Soroca, unde s-au facut cercetari intinse in aceasta directiune, fara insa a se dovedi ceva.
Din toate persoanele cari au fost intrebate in aceasta chestiune, nici una nu a putut macar sa dea vreun amanunt cat de mic care, daca nu ar conduce la stabilirea adevarului, ar da posibilitatea unui indiciu oarecare pentru a indruma pe o cale mai buna cercetarea.
Asemenea s-au facut cercetari la consulatul polonez spre a se vedea daca acel Ceaicovski, fost soldat tarist, originar din Polonia, a fost sau nu inregistrat si s-a constatat ca nu este cunoscut.
Dl. Sably (in alte locuri Sablin, n.n.), fost ofiter pe iachtul Standard al Romanovilor si care fusese indicat ca ar avea cunostinta despre existenta in Basarabia a unei principese din Familia Imperiala rusa, a raspuns ca nu are cunostinta despre acest lucru si nici nu a recunoscut in fotografia ce i s-a prezentat pe Marea Ducesa Anastasia.
In Basarabia la biserica catolica din Timileuti s-a gasit inregistrat ca botezat pe ziua de 19 Octombrie 1919 copilul Iosef Ceaicovski, dar acesta a fost declarat ca fiind copilul lui Anton si al Nadejdei, iar nu al lui Alexandru si Anastasia.
Daca insa in realitate Anastasia Nicolaevna traieste, ea poate ca nu a venit deloc in tara la noi, deoarece aici fiind multi monarhisti rusi ar fi recunoscut-o; si apoi, starea de liniste din tara ar fi permis binefacatorului ei presupus, precum si familiei acestuia, ca sa spuna de la inceput adevarul, iar nu sa-l ascunda.
Probabil ca pretinsa mare ducesa sa fie si un caz patologic, o isterica, care sa fi citit in ziare cele ce s-au scris despre tragicul sfarsit al fostei Familii imperiale ruse si sa fi retinut din acele povestiri partea cea mai impresionanta, care sa o povesteasca apoi ca si cum i s-ar fi intamplat chiar ei. Cazuri din acestea sunt este adevarat rare, dar ele totusi exista.(...)
In concluzie, rezulta ca din cercetarea facuta s-a stabilit:
Inexistenta in Capitala a familiei salvatoare Ceaicovski.
Inexistenta in registrele starei civile din Capitala a casatoriei lui Alexandru Ceaikovski cu Anastasia Nicolaevna, a declararii nasterii copilului, precum si a declararii mortii lui Alexandru Ceaicovski.
Necunoasterea felului cum aceasta presupuspa ducesa s-a transportat in Germania; si ca ar putea fi o membra a nobilimei ruse traita in anturajul Curtii, bolnava de nervi, care sa spuna in mod inconstient ca ar fi adevarata Mare Ducesa Anastasia."
Iata, asadar, ca, la sfarsitul lui martie 1926, conducerea Sigurantei se cam lamurise deja cu privire la acest caz, desi dosarul nu a fost inchis. Comisarul Stroian fusese rechemat la Bucuresti. Gerty Spindler a parasit Romania, pretextand epuizarea fondurilor.

Falsa fiica a Tarului nu a pacalit Siguranta romaneasca

La sfarsitul lui martie 1926, dupa doar trei luni de investigatii, anchetatorii Sigurantei erau edificati cu privire la veridicitatea povestilor depanate, la Berlin, de pretinsa Mare Ducesa Anastasia Nicolaevna. Se lamurisera ca au de-a face fie cu o impostoare, fie cu o mitomana. Cu toate acestea, controversele internationale legate de identitatea Annei Anderson au continuat timp de decenii.

Apel catre Regina Maria

Cazul parea inchis la Bucuresti cand, la mijlocul lui august 1926, Regina Maria a Romaniei a primit o scrisoare din Germania. Expeditorul: Hariet von Rattlef, protectoarea pretinsei fiice a Tarului. Reproducem textul integral:

Alteta Voastra Regala,

O rog prea supus sa-mi permita a-i prezenta scrisoarea mea, pe care o scriu din insarcinarea Anastasiei Tschaikovski. Alteta Voastra Regala ati binevoit sa faceti a vi se raporta in aceasta afacere, de catre Dl. Sablin, la epoca cand se afla in Bucuresti o delegatie a unei grupe de emigranti rusi in Romania. De asemenea, Alteta Voastra Regala a facut totul si a dispozat ca autoritatile au venit in ajutorul Domnisoarei Spindler.
Din nenorocire nu am mai avut mijloace, asa ca Domnisoara Spindler a trebuit sa plece in mijlocul lucrului.
La intoarcerea ei in Berlin, Domnisoara Spindler a scris la Bucuresti, in urma insarcinarei ce i s-a dat, si a rugat pe Dl Sablin sa va comunice Altetei Voastre Regale ca Anastasia Nicolaevna va multumeste cordial pentru caldurosul interes.
Alteta Voastra Regala, de un an de zile am vazut de bolnava si am ingrijit-o cu ajutorul Excelentei Sale, Domnul trimis al Danemarcei. Zi si noapte nu m-am miscat de la patul ei si stiu cat sufera, cat o tortureaza si o injoseste aceasta situatiune in care se gaseste de ani de zile.
Ea nu are mare asteptare de la viata, este departe de orice ambitie. Are singura dorinta, sa se stabileasca personalitatea ei, spre a inceta aceasta viata de indoiala. Ea are dorinta de a trai in tacere printre oameni cu care este legata prin legaturi de rudenie, si varful dorintelor sale este de a i se permite sa-si revaza bunica sa.
Prin intamplare, am aflat ca bolnava a descris unei persoane, acum 4 ani, in mod exact, strada in care a locuit in Bucuresti, descriind exact drumul de la gara prin Calea Victoriei, a numit o ulita mica, care s-ar afla in apropierea acelei cai. Dupa multa cautare in planul Bucurestiului, gasii in fine o mica ulita, al carei nume este ca acela intocmai dupa cum l-a spus atunci bolnava.
Pe langa aceasta posedam acte importante de calauzire, ca in Iasi, Chisinau, si Guvernamantul Orgewehen traiesc oameni cari pot face marturisiri importante; deoarece, insa, ele, de teama politiei, cum am suferit si noi, mai curand ar face marturisirile lor unei persoane civile, a trebuit de asta data sa recurgem la concursul unui detectiv, in loc de acela al unui Comisar de politie.
Totusi, ultimele mijloace care s-au putut strange trebuiesc intrebuintate spre a vindeca bolnava, ducand-o la munte. Ea tocmai este in sanatoriu de aer de munte, si doctorii au speranta ca poate sa se vindece de tuberculoza, daca ea poate trai astfel lunile urmatoare, poate chiar un an. Totusi, bolnava e intr-o stare de tristete care nu dispare de fel, o disperare si descurajare, asa incat numai este decat teama ca sa nu incerce pentru a 3-a oara a-si face vreun rau. Nimeni nu-i poate ajuta, decat numai o lamurire a situatiei in care se gaseste. Bolnava spera totul ca lucrarile din Romania sa se reinceapa.
Altetei Voastre Regale ma adresez, dar, in numele bolnavei, cu rugamintea de a veni in ajutor. Alteta Voastra Regala este singura care poate ajuta.
Ar trebui ca Domnisoara Spindler sau eu sa putem pleca in Romania, acolo ar trebui sa avem posibilitatea sa luam un detectiv strasnic, care se bucura de increderea A.V. Regale, spre a urmari descoperirile pe cari le posedam. Dar n-avem mijloace spre a pune la cale acest voiagiu, a lua un detectiv si a face cercetarile acestea in Romania. Eu insumi am cheltuit pentru bolnava tot ce am avut. Despre calculul meu, in comparatie cu voiajul din Ianuarie, ar trebui sa cheltuim vreo 1000 de marci pentru acest lucru.
Daca Alteta Voastra s-ar interesa si mai departe, cu aceesi bunatate si caldura, de soarta Anastasiei Nicolaevna, imi permit a veni cu rugamintea la Alteta Voastra Regala pentru a ajuta mai departe si a pune la dispozitie suma ce ne lispeste si a face sa se puna autoritatilor in vedere a continua de a coopera in acelasi mod exemplar, cum au facut deja in aceasta chestiune atat de complicata.
In caz ca A.V. Regala ar avea dorinta de a afla de la mine personal detalii mai amanuntite privitoare la protejata mea sunt in orice moment gata, la aflarea mea la Bucuresti, sa comunic A.V. Regale tot ce stiu si a-i preda certificatele medicale, care toate sunt de acord ca aci nu se are a face cu o dementa si nici cu o sarlatana.
Cu razele Roentgen s-a dovedit de anatomisti ca ea sufera de trei rani ale craniului: 1). partea superioara a craniului, vatamata prin o lovitura; 2). o rana dupa urechea dreapta; 3). rana la falca de sus, prin lovire, ceea ce a rarit dintii.
Mai am si alte documente importante, care nu le pot arata decat A.V. Regale personal. Eu insami pot asigura A.V. Regala ca, in cursul acestui an, am ajuns la convingerea deplina ca bolnava e o fiinta nobila, demna de a fi iubita, la care nu se poate gasi nici un neadevar, nici de mine, nici de doctori. Toti cei care tinem de anturagiul intim, suntem convinsi ca acest caz trebuie luat in mare seriozitate.

Raman a Altetei Voastre Regale
prea supusa
Hariet von Rattlef

Replica Sigurante

O copie a scrisorii adresate Reginei Maria a ajuns si in arhiva Sigurantei. Specialistii Brigazii de Informatii au studiat-o, au reevaluat dosarul si au intocmit, la 24 septembrie, un nou raport. Documentul reia concluziile anterioare, repetand faptul ca nu a putut fi gasita nici un fel de proba care sa coroboreze afirmatiile pretinsei Anastasia. Finalul pune insa in perspectiva si interesul manifestat de Hariet von Rattlef in acest caz:"Prin scrisoarea adresata M. Sale Regina, se arata fostul domiciliu al Anastasiei Tschaikovski pe o strada mica ce da in Calea Victoriei - deci o contradictie mare fata de cele aratate de Domnisoara Spindler.
Strada unde se crede ca a fost adapostita Anastasia Tschaikovski a fost stabilita la Berlin dupa examinarea planului Capitalei, desi in trecut se aratase ca a domiciliat la o extremitate a Capitalei, la o gradina de zarzavat.
In plus, Hariet von Rattlef, care vrea sa continue cercetarile, spune ca nu are mijloacele necesare si recurge la sprijinul M. Sale Regina, pe care o roaga sa-i dea suma de 1000 marci aur, ceea ce echivaleaza cu aproape 45.000 lei."
Trebuie spus ca (potrivit notelor Sigurantei) leafa grajdarului din Ianca era, la acea vreme, de 535 de lei pe luna. Iata, deci, ca protectia oferita bietei bolnave din Berlin putea avea avantajele ei. Refugiata din provinciile baltice ale Rusiei, Hariet von Rattlef nu facea parte din marea aristocratie si nici nu beneficia de vreo mare avere personala. Divortata, isi intretinea cei patru copii colaborand la reviste si scriind carti de povesti, pe care le ilustra singura. Apropierea de pretinsa Mare Ducesa Anastasia ii deschisese usi la care altfel nici nu ar fi putut visa. In mod vadit, spera si la castiguri mult mai concrete.

O minciuna de-o viata si demascarea postuma

"Cum se stie, dupa ce Dna Ceaikovskaia, falsa Mare Ducesa Anastasia Nicolaevna, a fost demascata in Berlin si Paris, aceasta persoana a parasit Europa si s-a instalat in America; propaganda in folosul ei si contra s-a potolit in ultimii vreo doi ani" - nota, la 11 ianuarie 1929, un informator al Sigurantei. El avertiza ca, in Franta, "iar a inceput o campanie violenta in folosul recunoasterii acestei aventuriere". Timp de peste sase ani, nici o alta piesa nu a mai fost adaugata la dosarul Anastasia. Doar cateva taieturi din ziarele vremii. Apoi, in noiembrie 1935, un alt informator informa, citand o "sursa serioasa": "Urmare notelor privitoare la aventuriera Ceaikovskaia, zisa Sanevskaia, care pretinde ca este fiica Tarului, comunicam:
Numita a cerut tribunalului din New York sa-i puna la dispozitie capitalurile Tarului Nicolae al II-lea, care s-ar afla in depozit la bancile din New York. Procesul a avut loc la 29/X, iar cererea numitei a fost respinsa. Tribunalul s-a pronuntat ca, pe baza datelor ce a obtinut, la nici o banca americana nu se afla capitaluri de ale familiei sau Tarului Nicolae al II-lea. Apoi tribunalul, neintrand in fond si neocupandu-se de persoana reclamantei a hotarat inchiderea dosarului."
Astfel se inchide practic si dosarul romanesc al falsei Anastasia. Un nou razboi se apropia in Europa si subiectul incepea sa-si piarda din interes. "Cariera" impostoarei - care adoptase intre timp numele de Anna Anderson - avea sa continue, insa, pentru inca aproape jumatate de secol. In 1968, la peste 70 de ani, s-a maritat cu un milionar american, John Manahan. A murit in 1984, sustinand pana in ultima clipa ca este adevarata Anastasia, fiica ultimului Tar al Rusiei. Pentru a-si apara si postum legenda, a cerut sa fie incinerata. Aceasta precautie s-a dovedit, insa, insuficienta. Cercetatorii au descoperit ca spitalul din Charlottsville, Virginia, unde fusese operata la inceputul anilor '80, pastrase cateva mostre de tesut. Sotul vaduv, convins sa se insurase cu Marea Ducesa Anastasia Nicoalevna, a oferit si el spre analiza o suvita din parul raposatei.
Rezultatele testelor ADN au fost categorice. Anna Anderson Manahan nu fusese un vlastar al Romanovilor, ci o muncitoare poloneza pe nume Franziska Schanzkowska. Nascuta cu 5 ani mai devreme decat adevarata Anastasia - ceea ce explica, probabil, tentativa initiala de a se da drept Marea Ducesa Tatiana, mai apropiata ca varsta, dar complet diferita ca aspect fizic.
Chiar daca misterul identitatii Annei Anderson a fost rezolvat, ramane intact cel al capacitatii sale de a-si petrece viata jucand, fara intrerupere, un rol. Traind o minciuna cu care a ajuns, pana la urma, sa se indentifice.

Miruna Munteanu

Ziua, Nr. 4041, 22. Septembrie 2007